„Autor necunoscut” de la început şi până la prescrierea crimei

Posted: februarie 26, 2012 in Cazul "Mariana Negoiţă" (Brăila)
Etichete:, , , , , ,

La 15 ani după ce doctoriţa din Brăila a fost omorâtă, anchetatorii nu au găsit vinovatul. În iulie (n.a. – 2011), fapta se prescrie.

Pe 5 iulie 1996, doctoriţa Mariana Ne­goiţă a fost ucisă în apartamentul său din Brăila. Avea 54 de ani, iar cri­minalul înfipsese cuţitul în trupul ei de 54 de ori. Poliţia a intervievat zeci de suspecţi, dar nu a reuşit nici până azi, când mai sunt trei luni până la prescrierea cazului, să găsească vinovatul.

Mariana Negoiţă trebuia să ajun­gă la lucru la ora 14:00, aşa cum făcea în fiecare zi de vineri. În acea zi însă nu a mai sosit. Asistenta sa, Tincuţa Ion, îngrijorată, a sunat-o acasă. La te­lefon nu a răspuns nimeni. Nici fiica sa, Loredana Butuc, nu a reuşit să dea de mama sa la telefon. Îngrijo­ra­tă, s-a dus pe Strada Cojocari, la lo­cuinţa mamei. Acolo a găsit-o în­tin­să pe podea, la intrarea în bucătărie, cu picioarele îndreptate spre hol. Tăie­tura adâncă de la beregată lăsase să se scurgă pe podea mult sânge. Din declaraţiile fetei, casa era foarte bine ferecată. Pentru a ajunge în faţa apar­tamentului trebuia ca să-ţi deschidă poarta curţii interioare cineva, ca mai apoi să poţi trece de uşa blocului, încuiată şi ea. Apartamentul familiei Negoiţă era bine păzit de două uşi masive, peste care se trăgea un grilaj de metal. Comisarul Marcel Drăgan, unul dintre investigatorii care s-au aflat la faţa locului, ne-a certificat că nici una dintre încuietori nu era forţată: „Cu alte cuvinte, criminalul a pătruns pentru că i s-a dat voie. Doc­toriţa era foarte precaută şi nu per­mitea oricui să pătrundă în casă”. „Cu siguranţă”, spun anchetatorii, „ul­timul care a văzut-o pe Mariana Ne­goiţă în viaţă îi era un cunoscut”. Pro­bele biologice prelevate din apar­tament aparţineau fie Marianei, fie soţului său. Pentru că era o zi uscată, nu s-au găsit urme de încălţăminte.

Era în jurul orei 15:00 după-amia­za când Loredana a închis uşile apartamentului mamei sale şi, îm­preu­nă cu soţul său, s-a urcat în ma­şi­nă, pornind către casa de vară a fa­mi­liei din comuna Romanu, unde ta­tăl său, Remus Negoiţă, se afla de mai bine de opt zile. Fără să anunţe Poliţia sau să rămână în casă până la venirea organelor de investigaţie, fata a pre­ferat să plece de la locul faptei, pen­tru că, spune ea, aşa cum aflăm din de­claraţia de la dosar: „Voiam să văd faţa criminalului”. Din spusele apro­pia­ţilor a reieşit că fiica nu se înţe­le­gea cu tatăl său, iar Remus Negoiţă îşi ura ginerele.

„Eu am anunţat moartea soţiei mele la Poliţie şi am întrebat dacă pot să merg să o văd. Până să sosească ei, eu am intrat în casă. Nu mai ştiu dacă am descuiat sau nu uşile sau dacă Loredana le lăsase descuiate. Când am intrat, am pus mâna pe Mariana să văd dacă mai trăieşte şi m-am uitat puţin prin casă. Am constatat că lipseau bijuteriile pe care le purta ea de obicei, inele, lănţişorul. În noptieră, cutia de bijuterii era goală”, ne declara în 2008 Remus Negoiţă. Poliţia exclude însă ipoteza unui jaf, mai ales că, aşa cum povesteşte comisarul Drăgan aflat la faţa locului, casa era înţesată de obiecte de artă, de tablori scumpe, de aparatură electronică şi electrocasnică cum nu se găsea în prea multe case pe vremea aceea, cutii de cafea, sticle de whisky, baxuri de ţigări. Când a fost găsită, Mariana avea cerceii de aur la ureche. Mai degrabă, cineva a vrut să creeze o pistă falsă pentru Poliţie, înscenând, prin furtul unor bijuterii, varianta jafului.

Unul dintre principalii suspecţi ai Poliţiei a fost soţul Marianei, medic ve­terinar ieşit la pensie în acel mo­ment, care avea însă un alibi puternic. În cursul anilor, Remus a fost an­che­tat de nenumărate ori; testele poligraf la care a fost supus l-au arătat ca nevinovat. Totuşi, surse din Poliţie au sus­ţi­nut pe parcursul anilor că Negoiţă are o boală psihică şi că astfel ar fi reuşit să înşele detectorul de min­ciuni, iar că el este vinovatul. Poliţiştii au discutat şi cu infractorii cunoscuţi ai Brăilei la acea oră; l-au luat în calcul şi pe soţul fiicei, incriminat şi astăzi de socrul său, dar nici una dintre aceste verificări nu a dus la vreun rezultat. Cu câteva luni în urmă, mai fusese găsit ucis în judeţul Brăila, mai exact în apropiere de comuna Ro­ma­nu, unde îşi avea casa Remus Ne­goi­ţă, un taximetrist care era rudă cu Mariana Negoiţă. Deşi arma crimei era diferită – un pistol artizanal în cazul taximetristului –, poliţiştii s-au gândit şi la posibilitatea ca acele două omoruri să aibă legătură, însă nu au ajuns la nici o concluzie.

Procurorul Mircea Ionescu (în fotografie, alături de comisarul Drăgan, care a lucrat încă de la început la dosar) a preluat cazul în 2002, după moartea procurorului Andrei Eugen, cel care s-a ocupat la început de dosar. Procurorul Ionescu mărturisea în 2008 că în debutul anchetei s-au făcut câteva erori. În primul rând, cir­cumstanţele au făcut ca procurorul criminalist al Brăilei, Lucian Doxan, să fie în concediu în acel moment. În al doilea rând, locul faptei a fost practic invadat de 12 oameni, în condiţiile în care în apartament ar fi trebuit să intre procurorul, medicul legist, un sin­gur poliţist judiciar şi un crimina­list care trebuia să facă fotografii. În al treilea rând, poliţiştii s-au împărţit în două echipe de anchetă, în loc să facă o singură echipă. Pentru a-l găsi pe ucigaşul Marianei Negoiţă, an­chetatorii au audiat zeci de suspecţi. Tuturor infractorilor de vază din Brăila li s-au verificat alibiurile, iar colegele victimei au fost rugate să dea informaţii despre Mariana. Uciderea Marianei Negoiţă are toate atributele unei crimei perfecte: poliţiştii nu au descoperit nici arma, nici mobilul crimei, nu au găsit martori şi nici probe biologice ale criminalului.

În iulie anul acesta se împlinesc 15 ani de când a avut loc fapta. Conform legii, ea se prescrie. Din iunie 2010, cazul a fost preluat de pro­cu­ro­rul Mădălin Năvădaru, care a „avan­sat pe acest post, prin concurs”, după cum a ţinut să ne precizeze. S-a mai mişcat vreo filă din dosarul crimei în cazul doctoriţei? Au găsit anchetatorii o altă pistă? „Periodic s-au re­ana­lizat documentele”, spune pro­cu­rorul Năvădaru. Ce înseamnă „pe-riodic”, în viziunea dumnealui? „Nu aş putea să vă spun, o dată la câteva luni. Oricum, prin lege suntem ob­li­gaţi să reevaluam situaţia o dată la şase luni. Dar nu au apărut piste noi. La momentul respectiv s-au verificat toate datele, s-au intervievat prie­tenii, rudele, pacienţii doamnei doctor, bolnavii psihic cu care a avut de-a face. Soţul său, Remus Negoiţă, a fost interogat de nenumărate ori. El a rămas principalul suspect, dar nu s-au găsit probe şi nici dovezi edificatoare care să poată soluţiona cazul. Eu, când am venit pe acest post, am încercat să am o privire nouă asupra dosarului. Citeam declaraţiile unor intervievaţi şi mă gândeam că am dat de o altă pistă. Continuam lectura şi vedeam că acea pistă pica. Volumul de muncă a fost enorm. Când am cerut să mi se aducă dosarul, m-am trezit în birou cu un sac plin cu şase dosare imense”, declară procurorul. „Chiar în urmă cu o lună şi ceva, până în două luni, procurorul Năvădaru a trasat poliţiştilor sarcini clare legate de audierea anumitor persoane, de la care dumnealui a considerat că încă nu s-au scos toate informaţiile pe care ei le-ar deţine. Dar, coroborate datele noi cu cele vechi, nu s-au găsit probe concludente”, spune comisa­rul Marcel Drăgan, şef Serviciu Investigaţii Criminale de la IPJ Brăila. Procurorul s-a gândit la o altă soluţie care să-i mobilizeze pe poliţişti şi să-i mai scoată din amorţeală: brainstor­ming. „S-a pus problema aceasta în discuţia lucrătorilor de Poliţie, fiecare a emis câte o ipoteză, pentru că aşa se pot naşte variante plauzibile. Tot ce a fost posibil a fost făcut în acest caz”. Poate fi considerat cazul de la Brăila o crimă perfectă. „Nu există crimă per­fectă, ci doar anchetatori neprice­puţi”, spune un experimentat crimi­na­list. În ce-l priveşte, procurorul Nă­vădaru a ţinut să ne asigure că „nu am abandonat cazul, nu am depus ar­mele, însă şansele ca după atât timp să apară ceva nou sunt extrem de mici”.

(Irina Munteanu, Carmen Preoteşoiu,  „Jurnalul Naţional”, 11 mai 2011)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s