Misterul „cadavrului puzzle”

Posted: Septembrie 12, 2012 in Cazul "Cadavrul puzzle" (Lugoj, Timis)

Autorul crimei oribile de la Lugoj e  în continuare  în libertate, la un an şi jumătate de la comiterea faptei

În dimineaţa zilei de 6 ianuarie 2011, la groapa de gunoi din Lugoj e găsit un fragment dintr-un corp uman. Bazinul unui bărbat, secţionat în zona ombilicală şi, respectiv, în zona inghinală. Segmentul uman fusese aruncat la gunoi într-un sac menajer de culoare neagră, legat la gură cu o sfoară. Oamenii de pe groapă au făcut macabra descoperire după ce câinii din zonă sfâşiaseră sacul cu colţii.

Săptămâni la rând, anchetatorii n-au avut decât fotografiile acelui dos uman şi câteva indicii oferite de legişti: membrele inferioare fuseseră secţionate cu un cuţit, coloana vertebrală – cu un fierăstrău, iar cel care segmentase cadavrul ştia exact cum şi unde să taie. Legiştii au mai stabilit că victima avea în jur de 30-40 de ani, iar moartea survenise cu circa 4-5 zile în urmă de la data găsirii restului de cadavru. Tot expertiza medico-legală avea să dezvăluie şi o ipoteză şocantă: având în vedere cantitatea mare de sânge găsită pe bucata de pantaloni ce îmbrăca bazinul victimei, cel mai probabil depesarea s-a produs în timp ce bărbatul se afla încă în viaţă.

Bazinul capătă identitate

Niciunul dintre aceste elemente nu-i ajuta însă pe anchetatori la identificarea cadavrului. Singurul indiciu material era restul de pantaloni din tercot, de culoare verde cu maron. Insuficient. Abia în februarie, când un bărbat din zona Moldovei a reclamat dispariţia fratelui său, domiciliat în Lugoj, ancheta a început să se mişte. ADN-ul fiului dispărutului a fost comparat cu cel prelevat de la segmentul uman găsit la groapa de gunoi, iar victima a căpătat o identitate: Titu Velici. Bărbatul avea 42 de ani, lucrase ca electrician şi de şase ani trăia pe străzi. A fost stabilit rapid anturajul victimei, când, unde şi cu cine a fost văzut ultima oară, iar pe 24 februarie 2011 au fost reţinuţi doi indivizi, prieteni cu victima. Ioan Verşan (58 ani), fost poliţist la Circulaţie, şi Arpad Marton (42 ani), fost subofiţer MApN. Amândoi, prieteni de pahar cu victima, frecventau aceleaşi birturi din cartierul Cotul Mic şi obişnuiau să-l găzduiască, uneori, pe Titu la ei acasă. Anchetatorii au stabilit că pe 23 decembrie bărbatul ar fi dormit acasă la fostul subofiţer MApN, iar pe 24 la fostul poliţist.

În baza declaraţiilor date de şoferul maşinii de gunoi care a transportat la groapă sacul cu restul de cadavru, anchetatorii au ajuns la concluzia că el fusese aruncat la un tomberon aflat în apropiere de cartierul Cotul Mic. În aceeaşi zi, de 24 februarie, au fost efectuate perchiziţii la domiciliile celor doi suspecţi. Trecuseră 55 de zile de la comiterea crimei. În casa lui Arpad Maron au fost găsite urme de sânge. Şi urme de ştergere. Şi el, şi Verşan au fost testaţi cu detectorul de minciuni. Rezultate neconcludente, a anunţat expertul poligraf. A doua zi, au fost puşi în libertate.

Pe 19 iunie 2011, pe malul Timişului, în zona barajului de la Hitiaş, avea să fie găsită o altă parte din cadavru: sternul şi coastele. Analizând toracele, legiştii au descoperit rupturi de oase, stabilind astfel că victima a fost lovită în zona pieptului cu un obiect având o suprafaţă mare. E posibil însă ca aceste fracturi să fi fost produse şi post-mortem, în timpul operaţiunii de depesare. Cadavrul n-are decât torsul întreg. Lipsesc membrele. Şi lipseşte capul. De un an şi jumătate, mortul zace la morga, ca un puzzle neterminat.

Viaţa lui Titu

Birtul aflat vizavi de blocul în care locuieşte Ioan Versan 

Titu s-a născut şi a crescut în Lugoj. „A lucrat ca electrician la IRET, la înaltă tensiune”, povestesc foştii lui prieteni, de la birt. Unii spun c-ar fi fost şi tapiţer. A avut o nevastă şi un băiat, azi în vârstă de 16 ani. O viaţă, carevasăzică. După ce i-au murit părinţii, a vândut moştenirea pe bucăţi şi a împărţit banii cu fratele lui, însurat prin Moldova: mai întâi terenul de grădină, pe care au luat 6.000 de mărci, apoi casa părintească – cu 65.000 de mărci. Titu şi-a luat un apartament cu două camere în Micro II. Acu’ vreo 12 ani, nevasta l-a lăsat şi el şi-a vândut locuinţa. Era, probabil, deja căzut în patima băuturii. Şi-a cumpărat o garsonieră în Micro I şi, câţiva ani, a încercat să rămână pe linia de plutire. Când a fost dat în şomaj, a început să se împrumute pe la cămătari, iar în urmă cu 6 ani şi-a pierdut garsoniera şi-a ajuns să locuiască pe stradă. „Cât a fost şcoala în construcţie, a dormit în şcoală”, îşi amintesc cei de la birt. Apoi, a început să doarmă pe sub pod, podul ce trece pe deasupra Timişului, pe băncile de pe malul apei, lângă gardul birtului. „N-a fost ofensiv”, îl descrie un prieten de pahar. „Nu fura, nu jignea. Mai spărgea un lemn, ducea un gunoi…”. Pentru o bere. „În perioada grea de iarnă, când era zăpada mare, se ducea în zona gării, la cantina socială. Dar apărea mereu p’aici”.  În iarna în care a fost ucis, pe Titu nu l-a mai văzut nimeni după Crăciun.

Suspectul 1

E luna lui cuptor. Arde aerul, sunt peste 40 de grade afară. Tot cam atâtea şi-n sângele lui Verşan. E abia trecut de prânz şi el e gata aghezmuit. Dă vina ba pe „patru beri”, ba pe pălinca adusă de „cumnatu'” cu care locuieşte acum. Ne întâmpină de la geam, curios: „mi-aţi adus mandat, citaţie, ceva?”. Locuieşte la parter, peste drum de birtul în care Titu era să-şi facă veacul. Verşan se laudă că e „poliţist bătrân”, şmecher adică, şi că a lucrat 26 de ani la „Circulaţie Criminalistică”. Recunoaşte că în 2007 a fost condamnat la un an de închisoare, pentru că a condus băut. „La 6 luni şi ceva am venit acasă. M-o avut cineva la foale. Foştii mei colegi…”. Azi, trăieşte într-o mizerie cruntă. „Daaar…, cu ce m-ajutaţi pe mine?”. Îşi suge măselele între propoziţii, de parcă de acolo şi-ar extrage cuvintele, şi lungeşte mult vocalele. În dormitor, zace trotilată pe pat o femeie. „Nevasta cumnatului. E cam răcită”, explică Verşan. Apoi se întoarce la povestea lui: „nu e nimic adevărat în domeniu. Toată justiţia a fost împotriva mea. Când au observat că nu există nicio suspiciune, nicio ăsta…”. „Probă?”. „Da, nicio probă materială în acuzare nu există!”. Apare, ca o nălucă, răcita, care traversează sufrageria. „Du-te, du-te şi culcă-te tu! Nicio probă materială în acuzarea mea!”. „Probă concretă! Nu există nimic concret!”, completează cumnatu’. „…atunci s-or retras apele”, concluzionează Verşan.

În februarie 2011 a fost reţinut de poliţişti 24 de ore. Apoi, l-au adus iar la Timişoara, pentru detectorul de minciuni. „Prima dată, am făcut test poligraf şi n-a ieşit bine. Nu le-a ieşit lor bine, propriu-zis. A doua zi, vin după mine acasă. Şi mai merg o dată. Mai fac. Tot nu-i bun! Poligraful. După care îmi dă drumul iar ‘napoi, fără bani, fără nimic…”. Se plânge şi că Poliţia nu i-a înapoiat bunurile confiscate la percheziţie: haine, cuţite, „un toporaş mic, d’ăla de bătut carne, şi-un topor mare cu care luam lemne din pădure”. „Ce făceaţi cu lemnele?”. „Le vindeam. Aveam o firmă de exploatări forestire. Eu şi frate’miu”. Se laudă că le-a făcut anchetatorilor plângere prealabilă la Judecătoria Lugoj. Nu mai ştie exact când şi nici ce s-a întâmplat cu ea, dar aşteaptă să primească 50.000 de euro daune, deşi „sunt buni şi 10.000, dac-aş lua…”

Despre Titu spune că l-a cunoscut de la vârsta de 3 ani şi că l-a iubit „aşa…, că fică’mea a crescut la ei, la mama acestui om. Părinţii lui or fost extraordinari. Super. Într-adevăr, el a locuit la mine. Îl lăsam aicea, în casă, eu mergeam la Timişoara. Îi făceam de mâncare, îi făceam d’astea… Cum să vă spun, eu nu mă expuneam cu el”. Cum era Titu? „Cam beţivan. Şi nu prea îi plăcea munca. De nicio culoare… nimic. Nu era bun nici de dracu'”.  „Cum să fie bun, dacă toată ziua era beat?”, se amestecă în vorbă cumnatu’. „Veneam de la lucru, dă-mi 2 lei, dă-mi 3 lei… Ia o bere, dă-mi o ţigară, era un om fără ocupaţie”. „Fără casă, fără nimic, dormea sub pod. Io l-am ţinut într-o iarnă aicea, să iasă din asta şi i-am zis «mă, stai aicea, casă goală, că n-o vând, nu fac nicio brânză». Da’ nu mi-o făcut nicio furăciune. Nimic, nimic, nimic. Îl lăsam aicea câte-o săptămână… dar era manga, manga, manga. Deci, era tot timpul sub impulsul cârjelor lu’ Bachus”.

De ce a ajuns în halul în care era? „Coroborarea cu alţi prieteni. Şi sunt şi ţigani, chestii, şamd, unde l-or şi furat…”, consideră fostul poliţist. „Cămătarii, care-i avea patru… Nu, nu pot să spun nimic. Eu, ca poliţist bătrân, mă gândesc la modulul (sic!) crimei. Ştiţi ce înseamnă modul, nu? Adică, ce l-a interesat…”. „Ce l-a determinat să comită fapta”. „Bun. Bani nu o avut. Cu femei n-a umblat, ca să ia femeia nu-ştiu-cui. Deci, gelozie… Deci, io vă spun cum l-am cunoscut”. „Da’ cu bărbaţi umbla?”. „Uuuu… (n.r. – se aude ca un şuierat) umblau bărbaţii cu el”. „Ar putea fi ăsta un mobil?”. Linişte. Apoi răspunsul, cu voce joasă. „Nu. Nu, nu, nu.” „Da’ care credeţi?”. „Bani. Bani, bani… Şi cel cui i-o vândut casa şi-o vândut-o a doua oară. Acolo este! Ce-ai mă, cu un biet boschetar, să-l omori şi să… „. „Şi să-l feliezi ca pe-un salam”. „Aţi văzut salam pe picioare?”, glumeşte cumnatu’. „Nu, da’ nici picioarele lui nu le-am văzut”. „Modulul crimei şi să-l decăpeteze în acest domeniu…’, continuă poliţistul. „Aicea or fost doi… doi au fost acolo. Doi handicapaţi. Doi demenţi. Deci, văzut de mine, poliţist bătrân. Adică, tu îi tai aicea capul, tu-l tai acolo, tu tai acolo… Bun, îl omori. Hai, gata, l-am omorât cu cuţitu’ şi ăsta. Şi dup’aia îl despici în bucăţi. L-aţi văzut? N-aţi văzut, aţi văzut pozele…”. L-au şocat pozele din dosar? „Bag de seamă că l-am văzut numa’ fără mâini, fără picioare şi fără cap. Şi color, şi alb-negru. Eu sunt şi criminalist. Şi fac autopsii până… Acuma nu mai fac, am făcut. Daaar, aşa ceva n-am făcut în viaţa mea. Să des… Şi, că le-am spus şi la colegii de la poliţie, aicea o fost meseriaş-meseriaş! Că o decupat exact pe… rotulă. Aici, la a patra vertebră de sus o luat capul. Aici, de la rotule, i-o luat picioarele…”. „Da’ de ce credeţi că nu i-au găsit capul?”. „L-o dus Timişul. Păi, i’or găsit un picior şi ăsta la Chizătău. La moară la Chizătău i s-a găsit un picior, o mână, ceva…”. „Nu la Hitiaş?”. „Sau Hitiaş…”.

Povestea cu a patra vertebră de la care a fost tăiat capul nu e menţionată însă în dosarul de anchetă: legiştii nu au avut elemente pentru a stabili acest lucru. Şi, deşi există martori care declară că-n ziua de 24 decembrie l-au văzut pe Titu ieşind de la el din casă, Verşan susţine astăzi, ajutat de cumnat, că victima „stătea atunci undeva, pe lângă spital, într-o baracă improvizată. Şi cineva tot venea şi-i ducea mâncare şi medicamente”. Ultima oară Verşan zice că l-a văzut pe Titu înainte de Crăciun. „Da’ nu ştiu… 24-23, Crăciunul e pe 25. La birt, la Nana.”

Suspectul 2

Birtul „La Nana” e la 50 m depărtare de cel aflat vizavi de blocul lui Verşan. Aici e de-al casei Arpad Marton. Aripel, cum îi spun cunoscuţii. E plecat să-i pună unuia ţigla pe casă, aşa că-l aşteptăm. Când aude, apare imediat, treaz-nemâncat. Pare sincer şi copleşit de toată povestea asta în care el a devenit, peste noapte, personaj principal. Despre el spune că a lucrat „12 ani în armată, comandant pază obiective speciale. Militar pe bază de contract”. Recunoaşte că bea, „câteodată consum excesiv, altădată consum ocazional”. Cât despre Titu, spune că-l primea în casă „de milă. Tata meu a lucrat cu tata lui, la acelaşi loc de muncă, la balastieră. Şi, fiind lăsat pe drumuri, nimeni nu-l băga în seamă. Dormea ba pe sub poduri, ba pe lângă Timiş, ba acoperit cu folii… I-am mai dat de mâncare, haine de la mine, i-am mai spălat…”. Ultima oară a dormit la el pe 23 decembrie. Si, deşi ancheta a stabilit că Titu a dispărut pe 24, Arpad spune că el l-a văzut ultima oară a doua zi. La „Nana”, la birt. „În 2010, pe 25, la ora 12 şi un sfert. Ţin minte toată viaţa mea. De Crăciun. Birtul a fost deschis până la ora 12:00. Era barmanul, eu, el, doctorul Ivanov şi Costan, o cunoştinţă veche de’a lui Titi, din spital. Se interna periodic, că trebuia să-i deie ajutorul social, ori la TBC, ori sus, la dereglaţi. Doctorul Ivanov era medicul lui de familie şi-i dădea trimiterile. Pe 25, atunci, a venit la mine să-i dau un deţ (n.r. – 100 ml) de rom. I-am zis «nu-ţi dau un deţ, că tu eşti prea băut. Îţi dau 50». După care, a dispărut. A plecat la ora 12 şi un sfert de aici, s-a dus către oraş. Cu Costan. I-am zis «unde te duci?». «E Crăciunul, mă duc să mă distrez»”. Arpad îşi aminteşte că Titi era îmbrăcat în „nişte pantaloni negri, o geacă de culoare închisă şi o pereche de adidaşi d’aia tip bocanci, cu talpă groasă”. Părerea lui e că i-au făcut felul unii care i-au luat organele pentru trasplant. Spune că Titi, după ultima lui externare, i-a spus că şi-a făcut analizele şi că e perfect sănătos. Apoi, bănuiala îi cade pe Costan, despre care spune că-i „un nebun care stă singur, într-o garsonieră pe Oituzului”. Oricum, e sigur că ce i s-a întâmplat lui Titu „a fost omor deosebit de grav. Cine l-o făcut e un om nebun. Eu nu-s nebun”.

În casa lui, anchetatorii au găsit mai multe urme de sânge. „Două picături”, spune Arpad. „Unele, pe ligheanul în care mă bărbieresc”. Conform expertizelor genetice,  sângele găsit nu e însă al victimei. Din cauza acestor urme, dar şi a faptului că a apărut în presă, cu greu şi-a mai găsit un loc de muncă. Povesteşte că oamenii din oraş încă strigă după el: „Ciomu”, „tranşatoru'”, „tăietoru'”. „M-am dus la un ofiţer de criminalistică din Lugoj. Mi-a zis: «ce vrei, adeverinţă că eşti nevinovat?». «Am înţeles, adeverinţă nu daţi. Da’ daţi dezminţire!. Nu mă mai ţineţi pe mine încordat şi-n stres!». Că io-s sătul de stres!”.

Spre deosebire de Verşan, Arpad susţine că poliţiştii s-au purtat omeneşte cu el. Ba chiar, după expirarea perioadei de reţinere, un ofiţer le-a dat 100.000 de lei pentru bilete de tren, să se întoarcă acasă. N-are de gând să dea pe nimeni în judecată. „N-am bani pentru avocaţi”, spune el. Speră doar ca anchetatorii să rezolve acest caz, pentru ca lucrurile să se lămurească definitiv în privinţa lui. „Nu există crimă perfectă”, crede el. „Oricât ai fi de atent, tot îţi scapă ceva…”

ADN-ul de pe funie

Unii spun că l-au văzut pe Titu Velici ultima oară pe 24 decembrie 2010, în vreme ce Arpad Marton susţine că el şi alţi martori ce pot confirma asta l-au văzut şi pe 25. Cert este că legiştii au stabilit că moartea a survenit pe 1-2 ianuarie 2011. O săptămână mai târziu. Când a fost ucis, Titu purta o pereche de pantaloni vernil. Marton spune că atunci când a plecat de birtul din cartier, el era îmbrăcat cu unii negri. Unde a stat victima vreme de o săptămână şi cine l-a găzduit?

Anchetatorii cred că mobilul crimei a fost un conflict spontan. Arpad confirmă că „atunci când Titu era ţeapăn de beat, nu te mai puteai înţelege cu el”. Un alt mobil al crimei poate fi gelozia sau tentativa unei agresiuni sexuale. Prietenul victimei spune că e posibil ca acesta să fi întreţinut relaţii sexuale cu bărbaţi, pentru bani.

Oficial, în acest moment, niciunul dintre cei doi foşti suspecţi nu mai e în cercul bănuiţilor. Anchetatorii spun că au o altă pistă: profilul genetic al posibilului autor. De pe funia ce lega sacul în care a fost găsit bazinul uman au fost prelevate urme biologice. Celule epiteliate remanente, adică urmele lăsate de pielea umană la contactul cu orice obiect. Analiza efectuată la Laboratorul de Genetică al INML a evidenţiat două profile: unul necunoscut, cel mai probabil al autorului crimei, cred anchetatorii, celălalt al lui… Titu Velici. Glumind macabru, şi-a ţinut mortu’ degetul, să facă nod funiei criminalul? Anchetatorii au o explicaţie: pe mâinile cu care asasinul a înodat funia e posibil să fi rămas şi ADN-ul victimei pe care tocmai o tranşase. Profilul genetic găsit pe funie nu corespunde nici cu cel al lui Verşan, nici cu cel al lui Marton…

(Adriana Oprea-Popescu,  „Jurnalul Naţional”, 31 iulie 2012)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s