Archive for the ‘Cazul jandarmului ucis (Sibiu)’ Category

Există o „imagine aproximativă” a criminalului şi urmele lui biologice, însă el e încă în libertate

Într-un colţ al gheretei în care a fost înjunghiat mortal Marius Paliuc, jandarmul de la Sibiu, arde şi acum o candelă aprinsă de colegii lui. 

La Consulatul Germaniei din Sibiu e Summer Fest, o sărbătoare care celebrează vara. Motiv de petrecere. Curtea e plină de muzică şi de haine scumpe ce socializează cu farfurii în mâini. Intrarea e baricadată de SPP-işti. Peste drum, într-o gheretă de termopan de 2/3 metri, jandarmul stă la masă şi-şi serveşte prânzul, piept de pui cu orez. E singur, deşi par doi. Din geam, de pe foaia A4 lipită cu scoci, mai priveşte unul. Pe un colţ al afişului e o bandă îndoliată.

Marius Paliuc avea 35 de ani şi era subofiţer la Jandarmerie. Pe 30 mai, într-o miercuri, la 6:30 dimineaţa, o femeie ce trecea pe strada unde-i Consulatul l-a găsit căzut lângă gheretă. Era plin de sânge. Fusese înjunghiat de patru ori în piept. Medicii de pe Salvare n-au mai putut decât să constate decesul.

Moartea de la ora 5:00

Legiştii au constatat că victima decedase la ora 5:00 dimineaţa. Prezenta cinci leziuni produse prin înjunghiere cu un cuţit: cele patru, din zona toracelui, cu lezarea organelor interne, şi încă una, superficială, la braţul stâng, semn că jandarmul a fost atins de lama cuţitului pe când încerca să se apere. Lungimea rănilor varia între 3 şi 7 cm. Numărul leziunilor, zona în care au fost produse (o zonă vitală) şi profunzimea lor acreditează ca mobil al crimei răzbunarea. Deşi, în primele momente, anchetatorii au luat în calcul şi eventualitatea unui conflict spontan pe stradă, în faţa Consulatului, cercetarea la faţa locului a eliminat definitiv această ipoteză. Studierea urmelor de sânge a demonstrat că jandarmul a fost atacat înainte ca el să apuce să se ridice de pe scaun. Mai mult, luat prin surprindere, el a fost răsturnat la podea cu tot cu scaun înainte de a fi înjunghiat. La cercetarea de la faţa locului, care s-a făcut la 2-3 ore de la comiterea crimei, poliţiştii au constatat că în gheretă încă se simţea un miros puternic de spray paralizant. Jandarmul însă nu apucase să-l folosească pe al său. Înjunghiat de patru ori în piept, el a mai apucat să se târască afară din gheretă, pentru a fi văzut şi salvat. Din nefericire, a fost găsit când nu se mai putea face nimic pentru el.

Urmele lăsate de criminal

Crima a avut loc pe Strada Lucian Blaga din Sibiu; placuta alba reflectorizanta din dreapta imaginii indica drumul spre sediul Politiei. 

Cine ar fi avut interesul să-l omoare pe Marius Paliuc? „A avut un accident în urmă cu ceva timp şi e posibil să i se fi cerut despăgubiri, care nu au fost achitate în întregime. Nu sunt elemente semnificative, dar nu este exclusă o posibilă răzbunare ca urmare a unor legături cu un grup de interlopi. O altă ipoteză este un conflict accidental. De asemenea, se ia în calcul o legătură cu o femeie căsătorită”, declara procurorul de caz, Ioan Boţoc, a doua zi după crimă. Astăzi, după două luni, toate aceste variante au căzut, una câte una.

Camerele de supraveghere de la Consulat au surprins, la data şi ora comiterii faptei, o persoană în mişcare în apropierea gheretei jandarmului. Fiind întuneric pe stradă, imaginile erau neclare, însă prelucrarea lor, cu mijloace tehnice performante, i-a ajutat nesperat pe anchetatori: au acum un portret aproximativ al criminalului. Imaginea, deşi aproximativă, îi poate ajuta la identificarea lui. Ştiu că e bărbăt: după trăsături şi… după urmele pe care le-a lăsat, crezând că nu vor fi descoperite niciodată, pe o stradă alăturată. În fuga lui de locul faptei, criminalul a aruncat într-un coş de gunoi o pereche de mănuşi şi un spray paralizant. Al cui e chipul surprins de camerele video şi ale cui sunt mănuşile găsite?

„Era puiul nostru”

Maria Avram Paliuc, mama lui Marius, spune că pe 26 iunie el ar fi trebuit să plece în vizită la sora lui, care e stabilită în Spania. Era nerăbdător, îşi cumpărase din luna mai biletele de avion, dus-întors

Maria Avram Paliuc s-a lăsat cu greu convinsă să vorbească. Spune că, de când i-a fost ucis băiatul, se teme de oricine. Da’ cine, în afară de ea, ar putea să mai povestescă despre Marius Paliuc? Colegul lui, întâlnit la Consulat în ziua cu Summer-fest, îl descrie ca fiind „bun, corect, liniştit”. Un portret standard pentru cei plecaţi. „Nici nu l-au cunoscut bine!”, susţine mama. „Marius n-a venit niciodată cu vreunul din colegii lui acasă”. Adică, nu-i erau nici apropiaţi, nici prieteni.
În 1995, la vârsta de 19 ani, Marius a rămas orfan de tată. Mai avea un frate mai mic şi două surori. După doi ani, mama lui s-a recăsătorit. Mai târziu, ceilalţi fraţi s-au stabilit la casele lor, însă Marius a continuat să locuiască împreună cu Maria Avram Paliuc şi cu soţul ei, Mihai, într-un apartament cu două camere. „Era puiul nostru”, spune ea. Avea, totuşi, 35 de ani. Nu-şi dorise să se mute undeva singur, să aibe spaţiul lui? „Nu voia să stea în chirie, el voia să aibe direct casa lui”, mărturiseşte mama. „Avea planuri cu Prima Casă… Şi numai cu noi voia să se mute. Mihai a fost prietenul copiilor mei”.

Deşi locuiau în aceeaşi casă, femeia spune că nu ştia foarte multe despre viaţa lui intimă. De pildă, habar n-avea dacă în ultima vreme Marius avea vreo prietenă. „Venea de serviciu seara, pe la 8:00, intra repede, făcea duş, se schimba şi ieşea pe uşă. «Mami, vin imediat». Nici nu mai stătea să mănânce… Era foarte secretos, asta era firea lui. Dacă-l întrebam ceva, îmi spunea «Hai, tu, mamă, de ce trebuie să ştii tu toate cele?»”. Ştie însă că Marius a avut, vreme de 7 ani, o prietenă poliţistă. Când s-au cunoscut, ea avea o fetiţă de 5 ani. „Târziu ne-a adus-o în casă”, îşi aminteşte mama. „De un an şi jumătate nu mai erau împreună, dar el le ajuta în continuare, pentru fetiţă. Când l-am întrebat de ce s-au despărţit, mi-a spus «Mama, ea este prea geloasă, prea posesivă, nu pot să întorc capul pe centru (n.r. – oraşului). Decât aşa nevastă, mai bine lipsă».”

A murit spovedit

A făcut mai întâi armata la jandarmi. Apoi s-a angajat ca inspector la Primărie. Maria Avram Paliuc spune că nu ştie exact ce făcea, „lucra la cimitir”. În decembrie 2005, Marius Paliuc s-a angajat la Jandarmenie, iar anul trecut absolvise Facultatea de Drept şi Administraţie Publică.
La două săptămâni după ce el a fost ucis, mama a ridicat ultimul lui salariu, virat în cont – 1800 RON. Spune despre el că era calculat, „i-a fost frică şi 5 bani să împrumute la bancă. Nici 5 bănuţi n-a lăsat datorie!”. Îşi cheltuia banii pe haine, „după ce a murit, am găsit în camera lui stive de tricouri, nou-nouţe, toate culorile, numai de firmă”. Şi pe maşină, un Volswagen Golf. Când şi l-a luat, mama şi soţul ei l-au ajutat şi ei, cu 1500 de euro. Îi plăcea să-şi ţină „maşina curată. Farmacie!”.

Pare că e mult prea multă armonie în viaţa acestui tânăr. Nu-l enerva nimic, nu se supăra niciodată? „Când era supărat, ridica un pic tonul”, povesteşte mama. „Iar Mihai îi spunea: «Marius, nu e voie să ridici tonul la mama!»”. De patru luni, Marius se lăsase de fumat. „I-am tot zis «măi, mamă, nu mai fuma!» Şi s-a lăsat. Era spovedit, împărtăşit înainte de a muri. Un copil credincios, am găsit cărţi religioase în camera lui. E atât de curat copilul ăsta, încât nu putem găsi nimic în viaţa lui! Copilul e curat, cel care a făcut asta e murdar!”

În noaptea aceea, nici nu trebuia să fie în post. Tura lui începea, în mod normal, miercuri dimineaţa. Marţi după-amiază era la nişte prieteni, îi ajuta la zugrăvit, când a primit un telefon de la un coleg care l-a rugat să facă schimb de tură. „A venit acasă, să se schimbe”, îşi aminteşte Maria Avram Paliuc. „Mi-a zis doar «Mamă, sunt de serviciu». Şi s-a dus”.

La orele 22:00 a intrat în tură, la ora 7:00 urma să plece acasă. La ora 5:00 a fost omorât. „Am două întrebări”, spune mama. „CINE? şi DE CE? El n-ar fi lăsat pe nimeni să intre peste el în post. Îmi povestea că le zicea «Mie îmi păstraţi perimetrul de juma de metru. Nu vă apropiaţi de gheretă!»”.

Şi totuşi, cineva, înarmat cu un cuţit, s-a apropiat de el. Cel mai probabil, un cunoscut, atacul fulgerător surprinzând victima, care n-a mai putut riposta.
După ce l-au îngropat pe Marius, Maria Avram Paliuc şi soţul ei au fost chemaţi la poliţie, pentru declaraţii. „Mihai a fost considerat suspect”, mărturiseşte ea. „L-au întrebat, l-au pus la detectorul de minciuni.. El e foarte timid, emotiv. Însă toţi din familie i-am ridicat moralul!”.
CINE şi DE CE? E de ajuns răspunsul la prima întrebare pentru a-l afla pe al doilea. Iar răspunsul va veni curând, o dată cu rezultatul expertizelor genetice.

N-avem reactivi. Avem criminali în libertate

Expertizele genetice, atât de necesare în activitatea poliţiei judiciare, sunt efectuate la Institutul de Criminalistică al IGPR. Teoretic. Practic, ele nu mai sunt efectuate deloc, de aproape jumătate de an, din lipsă de reactivi. Substanţele de laborator sunt achiziţionate, periodic, prin licitaţie publică. Stocuri limitate, pentru că reactivii au termen de valabilitate şi folosirea unor kit-uri expirate duce la rateuri gen „laba de urs de la Aeroportul Otopeni”. De la începutul acestui an însă, Poliţia Română n-a mai avut fonduri pentru reactivi. Zeci de cazuri, a căror rezolvare stă în stabilirea şi compararea unor profile genetice, stau în aşteptare. Multe crime… Printre ele, şi cazul de la Sibiu. Anchetatorii au prelevat de pe obiectele găsite urme biologice, deci ar avea profilul criminalului. Pe care-l pot compara cu ADN-ul suspecţilor. Anchetatorii aşteaptă rezultatul de două luni. Şi ştiu că aşteaptă degeaba. Abia în urmă cu câteva zile au fost alocate nişte fonduri şi-a început procedura achiziţiei prin licitaţie publică. Care durează… Şi, oricum, soluţia de acum e una pentru o perioadă limitată de timp.

O altă variantă, la care nu se recurge, tot din lipsa banilor, e trimiterea probelor la Laboratorul de genetică al INML. Aceste analize, INML-ul le face însă contra-cost. În cazul de la Sibiu au fost făcute, recent, demersuri, pentru ca Parchetul să găsească resursele financiare şi să acopere aceste costuri. Celelalte cazuri rămân însă suspendate în aer. Şi fiecare zi irosită îngreunează munca poliţiştilor. Iar un criminal neprins este unul încurajat să recidiveze!

(Adriana Oprea-Popescu,  „Jurnalul Naţional”, 10 august 2012)

Anunțuri