Archive for the ‘Cazul „Lukacs Dalma” (Gheorgheni, Harghita)’ Category

Când ADN-ul nu-i o probă importantă

Pe 10 aprilie 2002, Dalma Lukacs, o fată de 15 ani, frumuşică, silitoare şi cuminte, a plecat la discotecă din casa bunicii ei din Gheorghieni, judeţul Harghita. Mai fusese de două ori, dar însoţită de bunicul ei, care o aştepta afară. Bunicii locuiau la 1,5 km de ieşirea din oraş. Cum bătrânul murise, în ziua aceea Dalma a plecat cu unchiul ei, care mergea şi el la un prieten. La ora 20:00, s-au despărţit, stabilind să se întâlnească la ora 23:00 pentru a se întoarce împreună acasă.

De la discotecă, Dalma a fost condusă de prietenul ei o bucată de drum. Mai avea cam  300 de metri până la punctul de întâlnire cu unchiul. Încă nu se ştie cu cine s-a întâlnit până la urmă Dalma în noaptea aceea. Cert e că, după două zile, unchiul ei anunţa la poliţia oraşului Gheorgheni dispariţia fetei. Bărbatul le-a povestit anchetatorilor că la prietenul lui „a cam băut” şi-a uitat de fată. Când şi-a amintit, a coborât, dar nu-şi aminteşte la ce oră. Nu a găsit-o nici la locul de întâlnire, nici pe drumul spre casă, nici acasă, nici pe străzile oraşului. A doua zi i-a anunţat şi pe părinţii fetei care locuiau în Chileni, un sat de pe lângă Gheorgheni, şi au căutat-o împreună, dar nimic.

La început, dispariţia fetei nu a fost considerată suspectă. Câteva colege de-ale Dalmei, care-şi începuseră viaţa sexuală, sugeraseră anchetatorilor că şi Dalma era curioasă, deşi prietena ei cea mai bună susţinea cu tărie contrariul. Poliţiştii s-au gândit c-a plecat de bunăvoie cu cineva, dar impulsionaţi de declaraţiile profesorilor şi de situaţia şcolară foarte bună a fetei, au făcut verificări pe la rude, pe la stâne şi prin restaurantele pe unde colegele ei erau dame de companie. Pe 5 mai 2002, cadavrul Dalmei a fost găsit, întâmplător, într-un canal acoperit cu un capac greu, din beton. Fata era dezbrăcată, iar picioarele-i erau legate cu un şiret. Avea în urechi cerceii de aur, ceea ce exclude jaful ca mobil al crimei.

În urma necropsiei s-a constatat că moartea a survenit prin asfixie cu apa din canal, care atunci nu avea mai mult de 30 de centimetri. Tot legiştii au presupus că fata era inconştientă când a fost aruncată şi că decesul, cel mai probabil, a survenit între 13 şi 21 aprilie (n.r. – vă puteţi imagina cât de precisă şi de impecabilă a fost autopsia?). Raportul de necropsie furniza şi o informaţie importantă pentru anchetă: „victima prezintă deflorare recentă, cu cel mult 7 – 10 zile înaintea decesului, iar în secreţia vaginală se disting capete de spermatozoizi”. Efectuarea testului ADN ar fi putut constitui un start în anchetă, furnizând indicii despre posibilul criminal. Dar n-a constituit nici start, nici continuare. În 2008 procurorul Ioan Mărţoiu de la Parchetul de pe lăngă Tribunalul Harghita, primul desemnat să se ocupe de acest caz, ne spunea că testul ADN există, se află la dosar, numai că nu au cu ce să compare rezultatul. La aceeaşi întrebare însă, comisarul şef Ion Morar, şef Serviciu Investigaţii Criminale din IPJ Harghita, avea un alt răspuns: testul ADN nu s-a făcut pentru că nu se putea face. „Ancheta nu a putut demonstra că a fost vorba de un viol, s-a presupus doar că ea a fost violată”, susţinea procurorul Marţoiu. Deşi, în fişa de caz pe care a întocmit-o pe 1 noiembrie 2002, tot el consemna că „din primele cercetări, Ss-a ajuns la concluzia că victima a fost supusă unei agresiuni sexuale, fiind lovită în mod repetat şi aruncată în gura de canal, capacul în greutate de peste 100 kg fiind pus în poziţia iniţială”.

Locul faptei nu a putut furniza probe deoarece zona, aflată la marginea unui câmp, fusese inundată. De pe inelul capacului de beton al căminului nu s-au putut ridica amprente şi nu s-a putut identifica nici eventualul loc în care ar fi fost sechestrată Dalma. Nu s-a putut stabili nici numărul de autori. Pentru aceasta a fost făcut un experiment: câţi inşi ar fi putut ridica acel capac. Rezultatul e la fel de incert ca şi restul datelor din caz: unul mai zdravăn sau doi mai firavi.

În 2008, Dan Petru, procuror general al Parchetului Curţii de Apel Târgu Mureş, ne declara că a preluat dosarul şi că în caz a rămas un singur suspect, asupra căruia se fac verificări.

Astăzi, la 9 ani de la uciderea copilei din Gheorghieni, nu s-a avansat deloc în anchetă. Dosarul „Lucaks Dalma” e doar o bătaie de cap în plus, pasată de la un responsabil la altul. Şeful IPJ Harghita, comisar şef Sandu Moldovan, spune că poliţia nu poate da amănunte despre mersul anchetei şi arată înspre Parchet. Procurorul Dan Petru recunoaşte că „în cazul Dalma n-am avansat. Chiar urma să văd ce-a mai făcut poliţia de la ultima întâlnire, când am stabilit cu ei ce-ar fi de verificat”. Cât despre ultimul suspect… „au fost nişte deţinuţi care auziseră de caz şi ziceau că ştiu ei ceva, dar cred că vroiau să iasă din programul lor obişnuit”, mărturiseşte Dan Petru.

Surpriză însă, deşi dosarul e în parohia lui, nu el e procurorul de caz, ci un subordonat de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita. Instituţie care, iniţial, n-a dorit să comunice despre cazul Dalma decât că „dosarul penal se află la IPJ Harghita; în cauză se continuă cercetările în vederea identificării autorului faptei”. Răspuns şablon. E secret numele procurorului care are în lucru dosarul Dalma? „După pensionarea procurorului Mărţoiu, dosarul a fost repartizat unuia dintre cei trei procurori care erau aici, la vremea respectivă”, ne-a mărturisit, ulterior, purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita. „Şi nu ştiţi cum se numeşte, sau nu vi s-a dat voie să spuneţi?”, insistăm. „Nu mi s-a dat voie”, răspunde, stânjenit, purtătorul de cuvânt.

De ce ar fi numele unui procuror învăluit în mister? Aflăm de la prim-procurorul Dobrică Adriana care, după ce încearcă să afle de ce punem atâtea întrebări, ba la Poliţie, ba la Parchet, recunoaşte: „eu sunt procurorul de caz. Fiind un dosar în urmărire proprie a procurorului nu am ce să dau publicităţii. Dosarul a fost preluat de la procurorii care s-au succedat din cauza pensionării. Procedura nu-mi permite să dau nimic din dosar. Competenţa aparţine exclusiv procurorului”, ne uimeşte doamna prim-procuror.

Insistăm. „Testul ADN s-a făcut?” „Testul ADN e tot o probă în dosar”, rosteşte, răspicat, doamna procuror. Legea 544/2001 privind accesul la informaţiile de interes public indică exact situaţiile în care datele sunt protejate. În cazul de faţă, informaţiile erau publice, aşa că „Jurnalul Naţional” a trimis o solicitare scrisă în baza legii amintite Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita. Răspunsul aduce câteva „noutăţi” în caz: „În cauză NU s-a efectuat testul ADN pe probele biologice prelevate la autopsie. Lamele cu material biologic mai există. Cercul de suspecţi nu s-a modificat semnificativ din anul 2008. Ultimul act procedural a fost efectuat la data de 02.03.2011”. La întrebarea „ce procurori s-au ocupat din mai 2002 şi până acum de caz (nume şi prenume)?”, Parchetul răspunde „procurorul care s-a ocupat iniţial de caz a fost d-l Mărţoiu Ioan”, deci nici vorbă de pensionări succesive sau de Dan Petru – procuror de caz. Acesta din urmă ne-a explicat ulterior că el, de fapt, n-a avut niciodată dosarul în supraveghere, ci doar a încercat să ajute.

Chiar în ziua în care am primit răspunsul Parchetului, am aflat de la Poliţie că probele cu material biologic vor fi trimise, în câteva zile, la Institutul de Criminalistică al IGPR, pentru stabilirea ADN-ului. Am sunat-o pe prim-procuror Adriana Dobrică, pentru a verifica informaţia. „Nu credeţi că-ar fi trebuit să ştiu şi eu?”, a venit răspunsul ei zâmbitor. Categoric, numai procurorul poate dispune efectuarea unei expertize. „Eu nu ştiu şi ar fi trebuit să ştiu şi eu asta”. „Şi veţi dispune expertiza?” „Nu. Dacă celelalte probe cad, este şi asta o probă care urmează să fie administrată… Nu s-a făcut atunci (n.r. – în 2002), deoarece nu prea e făcea testare ADN. Dar ştiţi că mai dau şi erori câteodată… Se va face, probabil, în momentul în care se vor epuiza şi celelalte probe...” „Ce probe?” „Este un cerc de suspecţi acolo”. „Ne-aţi spus că ultimul act procedural s-a efectuat pe 2 martie a.c. Despre ce este vorba?”. „O audiere, probabil, ce poate să fie?”, devine procurorul evaziv – retoric. Apoi mărturiseşte: „nu putem da prea multe date din dosar, că poate să afle vreun suspect…”

Nu-i aşa că vă doare capul? Dacă da, ne cerem iertare, dar dialogul cu doamna procuror continuă. „Dar când se prescrie fapta? Peste şase ani, nu-i aşa?”. „O, nici vorbă! Să nu pomeniţi de prescripţie. 20-25 de ani durează până la prescripţie pentru o faptă cu o pedeapsă aşa de mare. Şi să vă mai spun ceva: ultimul test ADN a durat un an şi jumătate la un alt caz de omor”. „Dacă-i aşa, poate ar trebui să vă grăbiţi… Oricum au trecut deja 9 ani, un criminal e în libertate”. „Da, ştiu, şi noi vrem să-l prindem O să-l facem (n.r. – testul) când va fi cazul…”

În urma acestui dialog de mare rafinament juridic, apar, firesc, mai multe întrebări legitime. Doar una dintre ele va deveni publică: mai există lamele cu probele biologice ale celui care a ucis-o pe Lucaks Dalma? Solicităm public Consiliului Superior al Magistraturii să verifice modul în care a fost instrumentat acest dosar de omor.

(Paula Anastasia – Tudor, „Jurnalul Naţional”, 18 mai 2011 )

Adresa Jurnalul National catre Parchetul dpl Tribunalul Harghita

Raspunsul Parchetului dpl Tribunalul Harghita

CRIME NEELUCIDATE. A fost odată o fată cuminte, harnică şi silitoare, căreia i-ar fi plăcut viaţa

Dalma avea 15 ani cînd a dispărut. A plecat într-o seară la discotecă şi nu s-a mai întors acasă. A fost găsită după trei săptămîni şi jumătate. Moartă. Conform anchetatorilor, Dalma a fost omorîtă la aproximativ 10 zile de la dispariţie.

Paula Anastasia Tudor
Andreea Sminchişe
La data de 12 aprilie 2002, Gergely Miklos din Gheorgheni, judeţul Harghita, anunţa Poliţia oraşului că nepoata lui, Lukacs Dalma, în vîrstă de 15 ani, este dispărută de-acasă de două zile. Fata plecase de la bunica ei vineri seară, pe 10 aprilie, în jurul orei 20:00, la discoteca ce se ţinea în incinta Casei de Cultură din Gheorgheni, iar de atunci familia nu mai ştia nimic de ea.

PREMIANTĂ. Ca în majoritatea cazurilor de dispariţii, Dalma făcea parte dintr-o familie modestă. Locuia în Chileni, nu departe de oraşul Gheorgheni, într-o căsuţă joasă cu două camere înghesuite şi o curte noroioasă, împreună cu mama ei, cu tatăl vitreg şi cu sora ei de mamă, Csilla, mai mică cu trei ani decît ea. Deşi pînă în urmă cu cîteva luni locuise cu bunicii şi cu unchiul ei într-o casă prăpădită din marginea Gheorgheniului, după ce i-a murit bunicul, a început să stea mai mult acasă, în Chileni. Chiar dacă mergea la şcoală în Gheorgheni, făcea naveta. Toţi cei care au cunoscut-o pe Dalma, prieteni, vecini, profesori, colegi, spun că era o fată cuminte, frumuşică, dezvoltată pentru vîrsta ei şi cu rezultate şcolare excelente. Premiantă.

ZBURĂTOR CU NEGRE PLETE… Chiar şi anchetatorii o descriu pe Dalma drept o fată retrasă, educată şi respectată de colegi, în mintea căreia începuseră să încolţească nelinişti curioase. „Cum a fost prima oară?”, le întreba Dalma, în vremea din urmă, pe colegele cu ceva experienţă.
Dar, mai ales, toată lumea susţine că nu a lipsit niciodată de la şcoală. Niciodată, pînă vineri, 10 aprilie 2002. În acea dimineaţă, Dalma a acuzat dureri de cap. Era răcită, după cum ne-a povestit bunica ei, Gergely Rozalia, şi s-a învoit de la şcoală. În schimb, spre seară, a ţinut să plece la discotecă. Bunica nu a vrut să o lase, dar Dalma a insistat şi a plecat. Şi-acum îşi frînge mîinile bătrîna, repetînd pe limba ei (n.r.: toată familia e de etnie maghiară): „Eu n-am lăsat-o, dar nu m-a ascultat. Doar pe bunică-său îl asculta”. Pînă atunci, nu fusese la discotecă decît de vreo două ori şi atunci însoţită de bunicul ei, care o ducea şi o aştepta acolo pentru că drumul spre casă era foarte lung, iar noaptea – întunecos şi pustiu. Trebuia să străbată oraşul, pe jos, din centru pînă la gară, să meargă pe lîngă calea ferată, vreo 500 de metri – o zonă neprietenoasă, să treacă de barieră şi apoi, prin zona industrială, pe şoseaua ce duce spre Joseni, încă un kilometru şi jumătate. O zonă nu foarte circulată de pietoni nici ziua, dar noaptea!

… VIN LA NOAPTE DE MĂ FURĂ. Nici în acea seară, Dalma nu a plecat singură de-acasă, ci însoţită de unchiul ei, care mergea la un prieten, în zona gării. Era ora 20:00 cînd au plecat de-acasă şi au stabilit să se întîlnească la ora 23:00 în faţa unui bloc de lîngă gară, să se întoarcă acasă împreună. Chiar şi acum, parcurgînd traseul pe care îl avea fata de străbătut, te trec fiori de spaimă. Ici-colo, cîte un lătrat în pustietatea presărată de clădiri jupuite, oarbe, părăsite, ziduri de piatră, porţi de fier, miros greu, de tren, paşi grăbiţi în noapte. Dalma a fost la discotecă, a dansat şi a sporovăit în faţa Casei de Cultură cu colegii. Acolo s-a întîlnit şi cu prietenul ei, cu care a plecat spre punctul de întîlnire cu unchiul. El ar fi vrut să o reţină, să mai stea de vorbă, dar ea i-a spus: „Nu acum, că mă grăbesc. Ne vedem în altă zi”. Cît au mers împreună, fata s-a oprit la o cabină telefonică şi s-a uitat grăbită la ceas. Era aproape ora 23:00 şi mai avea ceva de mers pînă la locul de întîlnire cu unchiul ei. Băiatul a condus-o pînă la ultimul bloc din cartier, iar de-acolo fata a luat-o la fugă singură. Mai avea aproximativ 300 de metri pînă la blocul în faţa căruia trebuia să se întîlnească cu unchiul ei.
Unchiul fetei a spus anchetatorilor că, deşi „am băut cu prietenul ăla al meu de am cam uitat de ea”, la un moment dat şi-a amintit şi-a coborît. Nu-şi aminteşte cît era ceasul, dar ştie că s-a gîndit că fata o fi plecat singură spre casă şi s-a dus după ea. Negăsind-o nici pe drum, nici acasă, s-a întors şi a căutat-o, dar nici urmă de Dalma. A doua zi, toată familia fetei a bătut străzile Gheorgheniului şi incintele vechi de întreprinderi părăsite, au căutat-o la colegii ei, au întrebat de ea, dar n-au aflat nimic. Dalma dispăruse.

PRIMA OARĂ. Diriginta de-atunci a fetei, care cu greu a acceptat să stea de vorbă cu noi, consideră că fata nu a fost căutată imediat după dispariţie. „S-a considerat că a fugit, deşi era foarte puţin probabil ca o fată aşa de cuminte şi de silitoare, care-şi dorea să devină învăţătoare, să se schimbe atît de brusc.” Spusele profesoarei sînt întărite şi acum cu voce tremurată de prietena cea mai bună a Dalmei, Ildiko. „Nu era cu nimeni, nu avusese nici o relaţie intimă cu cineva şi nici nu avea de gînd.” Şi toată această tragedie devine şi mai absurdă în mintea celor ce-o cunoşteau, pentru că Dalma „n-a umblat nicăieri pînă atunci! A fost prima oară cînd a ieşit singură, nu avea un obicei. Că asta ne-a enervat şi pe noi!”, după cum ne-a spus cu necaz tatăl lui Ildiko şi translatorul nostru în discuţia pe care am avut-o cu mama Dalmei. La prima ieşire în lume, Dalma a căzut victimă unui criminal. Aceasta a fost concluzia la care s-a ajuns după trei săptămîni şi jumătate de la dispariţie, pe 5 mai, cînd fata a fost găsită într-un canal de vizitare a conductei de ape pluviale. La aproximativ 700 de metri de casa bunicii ei, pe drumul ce leagă Gheorgheniul de Joseni, de Praid şi merge mai departe, spre Sovata.

Suspectă? Nu!

La 12 aprilie, la Poliţia oraşului Gheorgheni s-a anunţat dispariţia lui Lukacs Dalma, născută la 25.03.1987, însoţită de semnalmentele fetei şi împrejurările dispariţiei. „Imediat a fost considerată o dispariţie suspectă‘‘, ne-a declarat procurorul Marţoiu Ioan, deşi adaugă apoi: „Nu era întocmit dosar de dispariţie, nu era decît sesizarea, dosarul se făcea după 30 de zile”. Dispariţia a fost considerată suspectă tocmai pentru că Dalma „nu avea deloc absenţe şi era o elevă foarte bună”. Poliţistul care s-a ocupat de caz recunoaşte însă că „în prima fază nu a fost considerată o dispariţie suspectă, deoarece, după ce-am vorbit cu colege de-ale ei, care-şi începuseră viaţa sexuală la 12 ani şi am aflat că ea devenise interesată: cum se întîmplă? dacă e bine?…, am zis că poate s-a dus undeva şi s-a dus de bunăvoie. Deşi nu puteam sta pasivi, pentru că avea rezultate bune la şcoală şi nu avea nici o absenţă. S-au făcut verificări pe la rude şi sus, pe munte, pe la cabane, stîne, prin restaurante pe unde colege de-ale ei mai erau dame de anturaj”.

Jurnalul Naţional, 18 iunie 2008

CAZUL DALMA. Dispariţie-răpire-sechestrare-viol-omor

Dalma a fost găsită după trei săptămîni şi jumătate de la dispariţie într-un cămin de vizitare a conductelor de apă. Canalul era acoperit cu un capac de beton în greutate de peste 100 de kilograme. Fusese lovită, dezbrăcată şi violată. Au trecut de-atunci şase ani, iar autorul este încă liber şi neştiut.

Paula Anastasia Tudor
Andreea Sminchişe
La 5 mai 2002, proprietarii terenurilor agricole situate la circa 2 km de ieşirea din Gheorgheni spre Joseni au sesizat regia de apă din oraş că un cămin de vizitare deversa şi inundase toată zona. Se topiseră zăpezile şi plouase în zilele acelea, iar apa, în loc să se scurgă prin canal, îmbibase cîmpurile. Lucrătorii regiei s-au dus la faţa locului înarmaţi cu căngi ca să scoată gunoaiele care blocau conducta. Însă în cange – spre groaza lor – s-a agăţat altceva. Era trupul inert şi umflat de apă al unei fete foarte tinere.
Era dezbrăcată şi avea picioarele legate cu un şiret. Singurul articol vestimentar era sutienul, care-i atîrna în jurul gîtului. Echipa de anchetatori de la IJP Harghita, care a ajuns la faţa locului, a stabilit că fata din canal era Dalma Lukacs, adolescenta dispărută în urmă cu mai bine de trei săptămîni. „Corpul ei obturase scurgerea, iar apa a crescut şi a dat pe-afară. De aceea a fost găsită. Din întîmplare”, povesteşte Ioan Mărţoiu, procurorul desemnat de Parchetul de pe lîngă Tribunalul Miercurea-Ciuc cu supravegherea anchetei penale.
Conform fişei întocmite la 1 noiembrie 2002 de procurorul Ioan Mărţoiu, „din primele cercetări s-a ajuns la concluzia că victima a fost supusă unei agresiuni sexuale, fiind lovită în mod repetat şi aruncată în gura de canal, capacul în greutate de peste 100 kg fiind pus în poziţia iniţială”.

EVIDENŢELE. Necropsia s-a efectuat imediat, iar în urma ei s-a stabilit un alt fapt terifiant. Moartea a survenit prin asfixie (înec) cu apa plină de reziduuri din canal. Dalma a fost aruncată acolo vie, probabil inconştientă, pentru că, la momentul morţii, apa din canal nu era mai adîncă de 30 de centimetri. Plămînii i-au fost inundaţi de mîl. Presupunerea că fata a fost inconştientă în momentul în care a fost aruncată este susţinută şi de altă constatare a medicilor legişti: „Victima prezenta în zona capului leziuni cu caracter vital produse anterior decesului prin lovire cu/de corpuri dure şi tîrîre prin frecare de o suprafaţă dură”.
Tot raportul de necropsie arată prin ce-a trecut Dalma în perioada în care a fost dispărută. Medicul legist menţionează că „victima prezintă deflorare recentă – cu cel mult 7-10 zile înaintea decesului, iar în secreţia vaginală se disting capete de spermatozoizi”. Dalma a dispărut la data de 10 aprilie, însă data morţii s-a stabilit cu o marjă de eroare extrem de mare – în intervalul 13-21 aprilie.

MOBIL. Cînd a fost găsită, Dalma avea cerceii de aur în urechi. Cînd plecase de acasă, nu luase la ea decît nişte mărunţiş. Din acest motiv, anchetatorii au exclus jaful ca mobil al crimei. Procurorul Ioan Mărţoiu spune însă că nici nu s-a putut stabili cu certitudine un alt mobil. Ancheta nu a putut demonstra că a fost vorba despre un viol, explică procurorul: „S-a presupus doar că a fost violată”. Doar logica bunului-simţ a dus spre acest mobil. Cel puţin aşa reiese din declaraţia comisarului-şef Morar, cel care s-a ocupat de anchetă: „Nimeni nu i-a dorit moartea acestei fete. A fost un conflict spontan. E clar că a fost violată. Numai aşa se poate explica finalul ăsta”. Poliţistul expune şi teoria sa cu privire la crimă – „părerea mea este că respectivul sau respectivii (eu sînt convins că nu e doar unul), pentru că fata n-a vrut să facă… au lovit-o destul de puternic şi, văzînd că nu-şi mai revine, s-au speriat, crezînd c-au omorît-o şi s-au gîndit că, dacă o aruncă în canal, se descompune şi nu ne mai dăm seama de nimic. Poate sperau că nici nu o mai găsim”.

CÎŢI? Din mai 2002 pînă acum, anchetatorii nu au reuşit să stabilească cu certitudine nici dacă este vorba despre un autor sau mai mulţi, nici dacă a fost un act premeditat al unei grupări organizate sau a fost un act spontan al unui dezaxat care, profitînd de întuneric şi de faptul că fata era singură, a răpit-o, a sechestrat-o, a violat-o şi apoi a omorît-o. Deşi, conform procurorului Mărţoiu, capacul de beton al canalului în care a fost găsită Dalma avea peste 100 de kilograme, nu s-a putut stabili cu certitudine cum şi de cîţi oameni a fost ridicat. „S-a făcut un experiment”, a explicat comisarul-şef Morar, „şi a rezultat că acel capac putea fi ridicat cu două degete de un bărbat mai vînjos sau cu o bară de doi inşi mai firavi”.
Un alt semn de întrebare al anchetei a rămas cum a fost transportată fata pînă la acel canal – situat la circa 2 kilometri în afara oraşului şi la aproximativ 500 de metri de casa bunicilor – fără să vadă cineva ceva. DN 13B Gheorgheni-Praid-Sovata nu este un drum circulat la picior, însă este unul bătut intens de autovehicule, iar canalul în care a fost găsit corpul fetei se află la nici 3 metri de marginea drumului, în cîmp deschis. Cum de nimeni n-a văzut nimic? „Părerea mea e că respectivii cunoşteau zona foarte bine, pentru că este singura gură de canal aşa de adîncă (peste 2,5 m) de acolo”, spune comisarul-şef.

PROBE. Poliţiştii care au ajuns la faţa locului nu au reuşit să strîngă prea multe probe. Tot terenul din preajmă era inundat, iar apa acoperea inclusiv gura de vizitare a canalului. Lucrătorii regiei de apă erau strînşi de jur-împrejur şi terenul era plin de urmele lor. Procurorul spune că nu s-au putut ridica amprente de pe inelul de fier al capacului de beton şi cu atît mai puţin urme de paşi sau de roţi de maşină. Un alt impediment major în anchetă, după cum ne-a explicat comisarul-şef Morar, a fost că „noi nu am reuşit să identificăm nici locul faptei”, adică locul în care fata a fost sechestrată, violată şi lovită pînă şi-a pierdut cunoştinţa. Gura de canal este doar locul în care criminalii au încercat să se debaraseze de un corp. Iar „locul faptei” ar fi putut furniza mult mai multe indicii despre autorul crimei.
Singura probă care ar fi putut conduce la unele răspunsuri a fost urma de lichid seminal găsită în vaginul fetei la autopsie. Întrebat fiind dacă s-a făcut analiza ADN a acestor probe biologice, comisarul-şef Morar a răspuns: „Vă daţi seama, stînd în apă cu cîte mizerii a intrat în contact. Nu se putea face ADN”. Această teorie este contrazisă de dr Ligia Bărbări de la Laboratorul Genetică al INML „Mina Minovici”: „Orice urmă de spermă poate fi analizată. Indiferent de mediul în care a stat cadavrul”.
Procurorul Ioan Mărţoiu a infirmat şi el spusele comisarului-şef Morar, susţinînd că analiza ADN a fost făcută, iar rezultatul ei există la dosar, „dar dacă nu avem cu ce să-l comparăm…”. Cu alte cuvinte, nu s-a potrivit cu ADN-ul nici unui suspect şi, atît timp cît nu există o bază de date ADN la nivel naţional a celor intraţi şi ieşiţi din sistemul penitenciar sau suspectaţi pentru acte de violenţă cu viol, nu poate fi comparat decît cu cel al suspecţilor din acest caz, exclusiv.

TRASEUL DE NOAPTE. Prima pistă pe care au epuizat-o anchetatorii a fost, bineînţeles, ultima persoană care a văzut-o pe Dalma în viaţă – prietenul ei, Karoly. Acesta a participat la reconstituirea traseului parcurs de adolescentă în seara dispariţiei şi a punctat locurile prin care a trecut cu Dalma, pe porţiunea de drum pe care a condus-o. Conform anchetatorilor, Karoly s-a întîlnit cu Dalma în jurul orei 22:00 şi, atunci cînd au pornit spre punctul de întîlnire cu unchiul ei – în zona gării, ea era foarte grăbită.

ACTIVITĂŢI SPECIFICE. În anchetă „au fost cercetate şi audiate, numai în primele 30 de zile de la data descoperirii corpului, 132 de persoane care aveau cunoştinţă de locurile frecventate de victimă, care au fost în compania ei sau au putut furniza date în interesul anchetei”, scrie în fişa cazului din noiembrie 2002. „Numai eu am audiat mai mult de 50 de inşi”, ne-a spus procurorul Mărţoiu.
Referitor la această parte a anchetei – audierile, un vecin al familiei Dalmei din Chileni ne-a povestit obidit că „Poliţia nu a căutat făptaşul. Mai mult a căutat degeaba. Feciorul meu a şi mîncat bătaie. Toţi băieţii de prin sat au fost chemaţi acolo (la audieri – n.r.), pe rînd. Vreo 50. Băiatul a fost bătut măr. Şi am înţeles că nu numai el. Au venit vreo trei bătăuşi de poliţişti din Miercurea-Ciuc…”
Cercul de suspecţi a fost format din 12 persoane care au fost verificate. Au fost verificate grupurile de prostituate şi locurile frecventate de acestea, au fost audiaţi prietenii şi colegii Dalmei. Au fost verificate persoanele cunoscute cu comportament deviant, condamnaţii pentru abuzuri sexuale sau pentru violenţă. Patru persoane au fost testate poligraf, însă doar la Miercurea-Ciuc. Ni s-a explicat că, fiind vorbitori de limbă maghiară, suspecţii nu pot fi testaţi la Institutul Criminalistic din Bucureşti pentru că acela care pune întrebările, psihologul, trebuie să vorbească aceeaşi limbă cu cel testat, în cazul ăsta – limba maghiară. Nu poate fi vorba de translator la o asemenea testare, deoarece traducerea ar putea afecta reacţiile celui testat.
În dosarul morţii Dalmei există totuşi un suspect constant, cercetat şi răscercetat în ultimii opt ani. Procurorul Mărţoiu spune însă că acesta, chiar dacă a fost audiat de nenumărate ori, „nu s-a contrazis în declaraţii pe tot parcursul anchetei”.
„Rezultatul cercetărilor este negativ, nefiind concretizat în identificarea autorului omorului. Cauza a fost analizată de procurorul desemnat cu supravegherea urmăririi penale împreună cu lucrătorii Poliţiei judiciare şi cu reprezentanţii IGP (la început, la anchetă au participat şi doi ofiţeri de la IGPR – n.r.), stabilindu-se un plan de măsuri cu sarcini concrete în vederea identificării autorilor”, se încheia fişa din 2002.
Au trecut de atunci mai bine de cinci ani, iar autorul tot nu a fost identificat. Anchetatorii au însă speranţe deoarece, „pînă se prescrie, mai e timp”, spune procurorul Mărţoiu.

Sătui

Ultimele persoane care au văzut-o în viaţă pe Dalma refuză să stea de vorbă cu presa. Prietenul ei de-atunci, Karoly Lukacs, e acum bărbat la casa lui, în Suseni. La el acasă, rudele care nu vorbesc româneşte încercau să ne facă să înţelegem că tînărul e plecat în pădure, la gater, şi nu avea să se întoarcă decît săptămîna următoare. Ne-am înţeles cu greu, cu ajutorul Csillei, sora Dalmei. Tot ea ne-a tradus din spusele surorii lui Karoly că şi acesta vorbeşte numai în ungureşte. Cea de-a doua persoană cu care a fost Dalma în acea seară este unchiul ei, Miklos Gergely. Bărbatul lucrează la un gater la marginea Gheorgheniului. Tot acolo şi locuieşte. L-am găsit acasă, dar, sub scuza că nu prea se descurcă în româneşte şi că femeia lui ar şti mai bine, s-a dus să o cheme şi dus a fost. Concubina ieşită în locul lui la poartă a început să ţipe înainte de „Bună ziua”: „Lăsaţi-ne în pace! Nu mai vorbim cu nimeni! M-am săturat de cazul ăsta! Cît am avut de tras cu Poliţia, şi acuma sîntem înglodaţi în datorii. Nu mai vreau să aud! Numai cînd aud numele Dalma, mi se ridică tot sîngele-n cap!”, a strigat femeia într-o română perfectă, înainte să trîntească poarta mare în urma ei.

Strigătul de ajutor

În anul 2004, IJP Harghita făcea un apel şi o promisiune: „Cercetările referitoare la cazul de omor deosebit de grav, victima fiind LUKACS DALMA, din anul 2002, nu au încetat niciodată. Vor continua pînă la prinderea făptaşului. Avem însă mare nevoie de ajutorul dumneavoastră. Dacă aţi văzut sau aţi auzit ceva referitor la caz, vă rugăm telefonaţi-ne! Recompensa de 100.000.000 lei este adevărată, necesară şi poate chiar creşte, dar este mult mai important ca această fiară cu chip de om să nu trăiască liberă printre noi. Copiii noştri au nevoie ca acesta să fie identificat şi prins. Comunitatea noastră trebuie să fie un loc curat, unde să ne trăim în linişte viaţa”. Recompensa este încă valabilă, spun anchetatorii.

Discovery fără descoperiri

În 2004, presa din judeţul Harghita titra că o echipă de reporteri de la Discovery Channel este interesată de cazul Dalma. Era vorba despre jurnalistul Stelian Tănase şi producătorul Constantin (Titi) Popescu, care voiau să realizeze un documentar pe care, eventual, să-l distribuie celor de la Discovery. Pe celebrul canal de televiziune britanic nu au apărut însă vreodată imagini cu tragedia de la Gheorgheni. „Da. Documentarul există, numai că nu este montat”, ne-a spus Stelian Tănase. „Aşteptăm rezultatele anchetei”, a completat jurnalistul.

Jurnalul Naţional, 21 iunie 2008

CAZUL DALMA. Părinţii s-au resemnat şi nu mai speră să afle cine le-a ucis fata

Mama Dalmei s-a resemnat. Nu mai ştie de multă vreme dacă poliţiştii mai fac ceva pentru prinderea criminalului fiicei ei. La fel şi vecinii şi prietenii din Chileni. Anchetatorii n-au mai dat pe acolo de vreo patru ani.

Paula Anastasia Tudor
Andreea Sminchişe
Am ajuns la Chileni într-o după-amiază. Nu ştiam care era casa în care locuise Dalma, dar stabilisem cu poliţiştii din comună, la telefon, să ne oprim la postul de Poliţie ca să primim îndrumări. În apropiere de Chileni i-am sunat. Ne-au rugat să nu mai trecem pe la ei, pentru că primiseră, între timp, ordine de la superiori să nu stea de vorbă cu ziariştii. Ne-au spus doar că părinţii Dalmei locuiesc în casa cu numărul 4.

NEM TUDOM. În locuinţa mică, cu două camere, le-am găsit pe Zito Szabo, mama Dalmei, şi pe Csilla, sora ei mai mică. Ne-am prezentat, i-am spus mamei pentru ce venisem, dar am rămas în pragul uşii, cu femeia uitîndu-se întrebător la noi. Nu ne înţelegea. Iar noi nu rupeam o boabă ungureşte. Csilla a reuşit în cele din urmă să priceapă că e vorba despre Dalma şi a ieşit pe uşă, după ce am rugat-o să găsească pe cineva care să ne ajute să ne înţelegem. S-a întors în scurt timp cu vecinul de alături, Gyorgy. Bărbatul s-a aşezat pe un scaun şi ne-a spus în româneşte: „Întrebaţi!”. Pe tot parcursul discuţiei, Zito Szabo a stat nemişcată într-un fotoliu, cu ochii pironiţi într-un perete, rar întorcîndu-şi privirea către noi. Nu crede că cineva va mai afla vreodată cine i-a omorît copilul şi pare resemnată. „Ce s-a întîmplat în ziua cînd a dispărut Dalma?”, întrebăm. Nea Gyorgy ne răspunde repede: „Asta pot să vă spun şi eu, că eram aici. Am scris şi eu vreo 20 de declaraţii la Poliţie. Deci, cum a fost, Dalma s-a dus la o onomastică sau aşa ceva. S-a cerut să meargă de acasă. Şi a rugat şi pe fiică-mea să meargă cu ea. Fiică-mea era mai mare cu un an. Aşa… Ea a chemat pe Ildiko şi am zis că nu-i dau drumul să meargă. Ea a zis că plînge dacă nu merge şi am zis că îi dau eu plîns, că la mine plînsul nu merge. Şi nu s-a dus cu ea. La Gheorgheni trebuia să se ducă, da’ acuma eu ştiu pe unde a umblat? Că este un băiat de pe la Suseni care s-a mai întîlnit ea acolo cu el. Era într-o vineri. S-a dus dimineaţă la şcoală şi n-a mai venit acasă. Ea, normal, aicea stătea. Făcea naveta la şcoală. Dar în ziua aia s-a dus acolo la bunică-sa, că stătea la marginea la Gheorgheni şi s-a dus acolo…”. Vrem să auzim şi versiunea mamei, aşa că Gyorgy îi traduce întrebarea. „Eu n-am ştiut unde e. N-am avut de unde să ştiu. Nu mi-a cerut voie la nici o petrecere”, spune Zito, iar vecinul o completează: „Numa’ seara s-au apucat ei să întrebe, mă, unde e? Sîmbătă s-au dus la bunica să o caute, că n-a venit nici a doua zi acasă. Şi s-a gîndit că ar fi la bunică-sa, că ea (n.r. – mama) are un frate acolo şi era acolo. Acum s-a mutat, nu mai stă acolo”. Fratele mamei, Miklos Gergely, a fost cel cu care Dalma a plecat de la bunica ei. „S-au dus împreună. A fost o discotecă sau o onomastică, aşa ceva… Şi a fost însoţită de fratele meu, nu ştiu pînă unde a dus-o el. Şi apoi, dup-aia nu mai ştie nici unul unde s-a dus”, spune Zito.

SECRETE ADOLESCENTINE. Dalma avea un prieten. Pe Karoly Lukacs, un băiat de 17 ani din Suseni. Mama ei n-a aflat despre această relaţie decît după ce poliţiştii au găsit trupul neînsufleţit al fetei în gura de canal. Copila ei era cuminte. Cînd am întrebat dacă Dalma mai lipsea de la şcoală, Zito a devenit brusc atentă şi ne-a răspuns greoi, fără ajutorul translatorului: „Nu, nimic. Nimic. Nu făcea rău”. Gyorgy spune că Ildiko, fiica lui, ştie cele mai multe lucruri despre Dalma: „Ei i-o mai divulgat nişte secrete atunci, pe vremea aia…”.

CĂUTĂRI ŞI ANCHETĂ.
Sîmbătă, spune Gyorgy, au anunţat Poliţia. „Nem, nem, nem!”, sare ca arsă mama Dalmei. „Duminică a fost anunţată dispariţia. Sîmbătă am căutat-o prin Gheorgheni”, explică ea în ungureşte. „Da…”, zice Gyorgy. „Şi dup-aia au început ăştia să caute că cam pe unde ar fi, pe unde a umblat, nu ştiu… Am fost chemaţi toţi acolo, că am văzut, că n-am văzut… că nu ştim cumva, că n-a fost pe-aicea, pe undeva, în altă parte sau… Cu cine s-a întîlnit, cu cine a fost prietenă sau nu ştiu ce.” După TREI săptămîni de la dispariţie, poliţiştii au venit la uşa lui Zito şi au luat-o cu ei la Gheorgheni. O găsiseră pe Dalma în canalul de colectare a apelor pluviale. Femeia refuză parcă să-şi amintească şi tace. Gyorgy povesteşte însă că tatăl Dalmei a fost la un pas să ia bătaie de la poliţişti: „Era să ieie bătaie şi bărbat-su…”. De ce? „Că normal poliţia nu o căutat făptaşul. A început să caute pe aici, pe la vecini, că nu ştiu ce… A făcut o băşcălie atunci din toată lumea… Aşa a fost. Că cine a fost acolo şi ceva eventual nu a spus cum a fost, că nu ştiu pe unde a fost, nu ştiu ce… Păi, pe ficioru-meu l-a bătut degeaba, că a fost pe cîmp şi a zis… că el umbla cu oile atunci… a fost cu oile… şi a zis că nu aici a fost, că acolo a fost… Şi a luat bătaie degeaba…”, îşi aminteşte cu amărăciune bărbatul. Tot el povesteşte „tehnicile” de anchetă ale poliţiştilor din Miercurea Ciuc: „Fiecare băiat, erau băieţi din ăştia mai mari puţin ca ea, şi toţi au fost chemaţi acolo, vreo 50, aşa, pe rînd. Atunci a fost un fel de cacealma. Că ei n-au spus unde a fost găsită, doar au întrebat dacă n-a văzut-o cineva şi s-au interesat care pe unde era. A fost ca o cacealma, că dacă prinde pe cineva îl bate pînă spune. Şi pe băiatul ăla l-au bătut măr. Prietenul lui Dalma. L-au adus acasă din Ungaria, că plecase acolo la muncă şi, săracul, i-a fost ruşine să mai meargă pe undeva. L-au bătut. Era o gaşcă de… Eu nu spun numele acum, dar e un clan de poliţişti din ăştia care îi ia pe toţi, îi bate… Nu ăştia de aici, din sat. A venit din Miercurea Ciuc, doi bătăuşi din ăştia, a venit cu şeful lor. Şi dup-aia a fost lăsat toată şandramaua aşa”. De atunci, îşi aminteşte mama Dalmei, poliţiştii au mai venit de două ori în sat, la Chileni: „După ce au fost aici de la televiziune a mai venit iară Poliţia să mai întrebe. Dup-aia a mai venit o femeie, nu ştiu, d-astea care ghiceşte, clarvăzătoare sau… nu ştiu cum se spune (n.r. – rîde). A umblat şi ea pe aici, şi cu Poliţia, şi cu ziariştii… şi nimic. Normal atunci trebuia căutat, după ce a dispărut, nu acum…”

LIPSĂ DE COMUNICARE. Despre ipoteza acreditată de anchetatori, conform căreia Dalma a fost sechestrată undeva înainte de a fi aruncată în canal, părinţii n-au fost informaţi. Ei cred şi acum că Dalma a fost omorîtă şi abandonată acolo în noaptea dispariţiei. Şi Zito, şi Gyorgy se uită întrebător la noi cînd află varianta poliţiştilor. „N-am auzit asta. Noi am crezut că atunci a fost aruncată, în noaptea aia… Asta înseamnă că atunci, dacă căutau, cînd am reclamat-o la Poliţie. Nu trebuia Poliţia să caute la Chileni, la pădure. Peste tot au căutat acolo. Au luat băieţii ăştia de la Chileni să caute cu ei. Vreo 20 au fost. Trebuia să caute acolo unde… în Gheorgheni, pe la restaurante… Aflau pe acolo, pe undeva, atunci, dacă a fost ţinută. Ea cînd a luat adio de la băiatul acela a dispărut. A zis că se duce la bunică-sa şi pe drumul acela, de la barieră mai avea 500 de metri, a dispărut. Că a fost cineva care a prins-o pe distanţa aia de la barieră pînă acasă. O fi luat-o cu ceva… Habar n-am…”, spune Zito. Nu-şi poate imagina cine i-ar fi putut face rău Dalmei. Gyorgy povesteşte că prin sat s-ar fi zvonit la un moment dat că nişte băieţi de pe acolo îi ţineau ranchiună pentru că „ea nu vorbea cu nimeni, mai ales cu băieţii. Chiar spuneau băieţii că «asta se ţine cu nasul în sus, că nu vorbeşte nici cu unul, nici cu altul»”. Ultima întrebare pe care i-am pus-o lui Zito Szabo a fost dacă anchetatorii au mai contactat-o să o informeze despre stadiul anchetei. „Nu. Numai dacă cineva se interesa, de la televiziune, de la ziare, atunci mai veneau pe aici şi ei”, a fost răspunsul femeii. „Eu după ce au găsit-o am văzut de două ori pe Moraru (n.r. – comisarul-şef Morar, cel care se ocupă de anchetă) de la Ciuc. O dată a fost cu clarvăzătoarea şi apoi, la un an, cu ziariştii de la Discovery”, o completează Gyorgy.

Ultima zi

Bunica Dalmei, Rozalia Gergely, povesteşte că vineri fata s-a învoit de la şcoală spunînd că o doare capul şi e răcită. A venit la ea. Spre seară i-a cerut voie să meargă la discotecă. „Eu n-am vrut să o las, dar ea a plecat de capul ei”, povesteşte bătrîna. „Cînd trăia bunică-su, dacă voia să meargă, o ducea el şi o aştepta acolo. Pe el îl asculta…” Dalma nu a ţinut cont de protestele bunicii şi a plecat totuşi, însoţită de unchiul ei. Miklos Gergely n-a respectat însă ritualul bunicului, ci a lăsat-o pe fată să meargă singură la discotecă. Au stabilit să se reîntîlnească la ora 23:00 în faţa unui bloc de garsoniere. Dar Dalma n-a mai apărut. Rozalia nu îşi poate explica ce s-a întîmplat cu nepoata ei. A rămas cu un gol în suflet şi se întreabă mereu cine i-ar fi putut face asta unui copil bun cum era Dalma.

„Toţi o iubeau pe ea”

Ildiko a fost cea mai bună prietenă a Dalmei. „Eu aşa o consideram”, spune ea. Îşi aminteşte că joi seară, cu o zi înaintea dispariţiei, Dalma i-a propus să meargă împreună „la distracţie” în Gheorgheni, dar tatăl ei nu a lăsat-o. „S-a supărat pe mine că nu m-am dus cu ea. De-aia nu am mai vorbit cu ea şi vineri. Dacă tata m-ar fi lăsat, ea ar fi venit vineri acasă şi am fi mers împreună. Dar aşa, ea n-a mai venit. A rămas în Gheorgheni”, povesteşte Ildiko.

* Jurnalul Naţional: Ştii dacă ea voia să se întîlnească cu cineva acolo?

Ildiko: Nu. Nu mi-a zis.

* Ştiai de prietenul ei?

Korcy (n.r. – Karoly Lukacs). Da. Eu îl cunosc pe el.

* Erau împreună de multă vreme?

Nu. De două luni…

* Ţi-a povestit dacă între ei era şi o relaţie intimă?

Nu, nu. Nu era.

* În afară de el, Dalma a mai avut vreun prieten?

Eu nu ştiu să mai fi avut. Nu mi-a zis nimic. Nu ştiu.

Pe Dalma o iubeau toţi

* Cum era Dalma?

Era frumoasă, liniştită, era fată bună… cu mine…

* Şi cu ceilalţi?

Da… Nu cunosc pe nimeni care nu o iubea pe ea.

* Cu băieţii cum se purta? Ce făcea dacă o fluiera un băiat pe stradă?

Nu răspundea. Dacă nu-l cunoştea, trecea şi nu zicea nimic. Nici nu se întorcea. Nu era aşa.

* Dar dacă cineva punea mîna pe ea?

Atunci se întorcea şi le zicea… Era bătăioasă. Nu se lăsa…

* Ce-i plăcea să facă?

Să se plimbe… Să se distreze…

* Cum vă distraţi?

Acasă la noi. Venea la mine, eram cu fraţii mei şi cu prietenii ceilalţi, dansam, ascultam muzică, ne uitam la un film… Doar acasă. Nu ieşeam. Nu am fost niciodată cu ea la discotecă.

* Dar ea se ducea fără tine? Ştii dacă se ducea?

Da. A mai fost cîteodată.

* Cu cine mergea?

Nu ştiu… Avea şi o prietenă la Gheorgheni… Dar eu n-o ştiu, nu-mi aduc aminte cum o chema.

* Ştii pe cineva care ar fi putut să îi facă rău?

Nu. Nu ştiu… Nu-mi vine nimic în minte. Eu pe cine cunoşteam, toţi o iubeau pe ea.

* Ce ştii despre colegele ei de clasă?

Nu ştiu prea multe…

Vorbeam adesea în germană

* Dalma ţi-a spus vreodată că vorbeşte cu ele despre sex?

Nu. Nu mi-a spus decît că erau prietenoase. Ea a iubit clasa aia…

* Cu tine a deschis vreodată o astfel de discuţie?

Mai vorbeam despre asta… Dar nu-mi mai amintesc… Vorbeam despre cum ar fi, dar nu mi-a zis niciodată că ar fi făcut asta sau că ar vrea… Mai mult vorbeam despre ce învăţa la şcoală. Îmi povestea ce a învăţat. Îi plăceau mult limba germană şi matematica. Şi mie îmi plăceau. Despre asta vorbeam.

* Ce planuri de viitor avea Dalma?

A vrut să fie… Cum se spune… Să muncească la şcoală.

* Învăţătoare?

Da, da. Îi plăceau copiii.

* După ce a fost găsită te-au chemat la Poliţie?

Da. O singură dată.

* Ce te-au întrebat poliţiştii?

La fel, ce mă întrebaţi şi voi. M-au întrebat despre ea…

* Fraţii tăi au fost bătuţi de Poliţie?

Da.

* De ce?

Nu ştiu…

* Nu v-au spus acasă ce voiau poliţiştii de la ei?

Cred că nu le-au zis bine ce le-au zis şi de asta… Nu-mi amintesc bine.

* Dalma a cerut voie de acasă să meargă la petrecere?

Nu ştiu. Nu-mi amintesc.

* Cum se înţelegea cu părinţii ei?

Avea probleme cu familia. Nu putea să vorbească cu mama ei niciodată. O certa din orice. Nu se înţelegea cu tatăl ei. Mama o şi bătea cîteodată. O certa des.

A zis o dată că merge la bunica şi nu mai vine

* Şi cu bunica din Gheorgheni?

O iubea pe ea. A zis odată că merge la bunica şi nu mai vine. Îl iubea şi pe unchiul ei de la Gheorgheni. Era bucuroasă dacă venea el la Chileni. Îi mai aducea cîte o ciocolată.

* După ce i s-a întîmplat ei, ţi-a fost frică să mai ieşi?

Da. Seara n-am mai mers niciunde. Nici la magazin. Cîteva luni nu m-am mai dus la Gheorgheni. Am avut frică mai mult timp. Tata nu mă mai lăsa să plec decît cu fraţii mei.

Jurnalul Naţional, 30 iunie 2008

CAZUL DALMA. Aşteptînd spovedania criminalului

O fată retrasă, educată, premiantă. O adolescentă cu planuri de viitor, dar şi plină de curiozităţi specifice vîrstei. Dalma Lukacs a murit la doar 15 ani, pentru că dispariţia ei n-a fost considerată suspectă.

Paula Anastasia Tudor
Andreea Sminchişe
La 10 aprilie 2002, Dalma s-a dus la discotecă. Era prima dată cînd se ducea neînsoţită. A plecat din casa bunicii ei din Gheorgheni cu unchiul ei, Miklos Gergely, care a dus-o doar pînă la blocul unde locuia un prieten de-al lui. Au stabilit să se întîlnească tot acolo, la ora 23:00. Bărbatul le-a spus poliţiştilor că a aşteptat-o pe nepoata lui în zadar. Cînd a văzut că nu mai vine, s-a îndreptat spre casă, crezînd că fata i-a luat-o înainte. N-a găsit-o acasă, aşa că s-a întors să o caute. Dar Dalma dispăruse.

TÎRZIU ŞI DEGEABA. Mama Dalmei s-a îngrijorat abia a doua zi, sîmbătă, pe la prînz, pentru că fata nu ajunsese acasă. A dat telefon la Gheorgheni, la bunica fetei, şi a aflat cumplita veste. „Am plecat imediat la Gheorgheni. Am căutat-o pe la prieteni, pe la colegi, pe cîmp…”, îşi aminteşte mama. Rudele au tot sperat că Dalma va reveni singură acasă şi au aşteptat-o pînă duminică dimineaţă. Cînd fata n-a apărut, au mers la poliţie.
Anchetatorii au mers iniţial pe aceleaşi piste ca şi părinţii – verificarea rudelor şi a prietenilor. Deşi au aflat că Dalma era un copil silitor şi nu lipsise niciodată de la şcoală, mai mult au cîntărit în judecata lor spusele unor colege ale fetei – „Dalma era curioasă despre ce înseamnă începerea vieţii sexuale”. Faptul că avea 15 ani, iar la această vîrstă astfel de curiozităţi sînt normale nu i-a făcut pe poliţişti să abandoneze ideea că adolescenta a plecat de bunăvoie cu cineva, să experimenteze.
Timp de trei săptămîni şi jumătate „s-au făcut verificări pe la rude şi sus, pe munte, pe la cabane, stîne, prin restaurante, pe unde unele dintre colegele ei erau dame de anturaj”, declară comisarul-şef Morar. La 5 mai 2002, trupul Dalmei a fost găsit într-un canal de vizitare a conductei de ape pluviale. Pe marginea şoselei, la aproximativ 700 m de casa bunicii ei.

Traseul fetei în seara dispariţiei.

JOACA DE-A ADN-UL. Dalma fusese violată şi aruncată vie, dar probabil inconştientă, în canal. Asta a fost concluzia la care au ajuns medicii legişti din Harghita. „Victima prezintă deflorare recentă – cu cel mult 7-10 zile înaintea decesului, iar în secreţia vaginală se disting capete de spermatozoizi”, se precizează în raportul medico-legal. Cea mai bună probă pentru descoperirea criminalului, am putea crede. Anchetatorii n-au fost însă de aceeaşi părere. „Vă daţi seama, stînd în apă, cu cîte mizerii a intrat în contact. Nu se putea face ADN”, ne-a declarat convins comisarul-şef Morar. Procurorul Ioan Mărţoiu, cel care s-a ocupat iniţial de cazul Dalma, îl contrazice pe poliţist şi susţine că analiza ADN a fost făcută, dar nu s-a potrivit cu nici unul dintre profilurile suspecţilor. Jocul de-a „uite ADN-ul, nu e ADN-ul” s-a oprit la procurorul general al Parchetului Curţii de Apel Tîrgu-Mureş, Dan Petru, cel care a preluat supravegherea anchetei. „Vă spun sincer că eu nu ştiu să se fi făcut vreo analiză ADN. Kituri ADN sigur nu s-au luat de la suspecţi. Eu nu am văzut aşa ceva…”, recunoaşte procurorul.

RECUNOŞTI CĂ EŞTI URS? Pînă în noiembrie 2002, poliţiştii şi procurorii anchetaseră peste 130 de persoane. Majoritatea sînt vecini ai Dalmei din Chileni, rude şi prieteni. Toţi îşi amintesc cu groază de modul în care oamenii legii făceau cercetări – „poliţia nu a căutat făptaşul. Mai mult, a căutat degeaba. Feciorul meu a şi mîncat bătaie. Toţi băieţii de prin sat au fost chemaţi acolo (la audieri – n.r.) pe rînd. Vreo 50. Băiatul a fost bătut măr. Şi am înţeles că nu numai el. Au venit vreo trei bătăuşi de poliţişti din Miercurea Ciuc…”, povesteşte unul dintre vecinii familiei Lukacs. „A fost ca o cacealma, că dacă prinde pe cineva, îl bate pînă spune. Şi pe băiatul ăla l-au bătut măr. Pe prietenul lui Dalma (n.r. – Karoly Lukacs, cel care a văzut-o ultima dată pe fată în viaţă). L-au adus acasă din Ungaria, că plecase acolo la muncă, şi, săracul, i-a fost ruşine să mai plece apoi”, mai spune bărbatul.
Nici relaţia dintre anchetatori şi familia Dalmei n-a fost mai strălucită. Szabo Zito, mama fetei, povesteşte că a vorbit cu ei doar de cîteva ori – cînd a depus sesizarea dispariţiei, cînd a fost găsit trupul neînsufleţit al fiicei ei şi a fost chemată să o identifice, şi de încă două ori, cînd a venit în Chileni echipa de filmare a lui Stelian Tănase. Apoi, linişte. Părinţilor nu li s-a comunicat nici măcar faptul că ancheta a condus la concluzia că Dalma a fost sechestrată undeva înainte de a fi ucisă. „Noi credeam că a fost omorîtă şi abandonată acolo (n.r. – în canal) în noaptea cînd a dispărut”, spune mama.
Unchiul Dalmei, cel care trebuia să o aştepte pe adolescentă cînd s-a întors de la discotecă, a trecut şi el prin anchetări interminabile. Acum refuză să mai stea de vorbă cu oricine aduce vorba despre nepoata lui. E suspicios şi morocănos. Soţia lui spune că din cauza poliţiştilor s-au înglodat în datorii şi că nu mai vrea nici măcar să audă numele Dalmei.

Canalul colector în care a fost găsit cadavrul fetei.

FUNDĂTURĂ. În acest moment, cercetările în cazul Dalma par a se fi împotmolit. Procurorul general Dan Petre spune că mai există cîteva informaţii care trebuie verificate şi se arată optimist. Nu vrea însă să divulge nimic presei. Cercul celor 12 suspecţi pe care i-au avut iniţial s-a redus, spun anchetatorii, la unul. Unul cu care poliţiştii şi procurorii par că joacă şah, aşteptînd să facă o mutare greşită.
Cei care pot oferi informaţii despre acest caz sînt rugaţi să sune la Parchetul Curţii de Apel Tîrgu-Mureş, procuror general Dan Petru – 0256-260.742. Anchetatorii oferă o recompensă de 100.000.000 de lei vechi pentru orice detalii care vor duce la prinderea criminalului.

Andreea Simon – dispărută de doi ani

Andreea Simona Simon (foto) (9 ani) a dispărut la 15 decembrie 2005 din Miercurea Ciuc. Fetiţa fusese trimisă de mama ei la magazinul de peste drum de blocul în care locuiau. Ultimele imagini cu Andreea au fost surprinse de camera de supraveghere a supermarketului. Fetiţa a făcut cumpărăturile cerute de mama ei, a luat restul de la vînzătoare şi a ieşit.
S-a întîlnit cu doi prieteni, s-au jucat pentru cîteva minute cu zăpadă, iar apoi s-au despărţit. Cei doi copii spun că Andreea a luat-o pe alt drum decît cel obişnuit. Nu a mai ajuns acasă. Fuga, un accident de maşină şi răpirea au fost pistele pe care au mers anchetatorii harghiteni. Fără nici un rezultat.

Jurnalul Naţional, 1 iulie 2008