Archive for the ‘Cazul „Triplul asasinat din str. Miniş” (Bucureşti)’ Category

SOCANT. Intre cosmar si pariul cu imposibilul, un AN bizar, din 1997, este si acum o provocare pentru criminalisti

De la mult mediatizatul caz Elodia la aproape uitatul dosar Lucia Franţuzoiaca, şi de la relativ recentul caz „Ranaldi” (mafiot italian ucis la Bucureşti în 2004) la prăfuitele cazuri „Mieilor” (Mihai Ionescu) şi „Precupeţii Vechi”, trecând prin seria de asasinate din lumea kurdă şi chineză, am putea spune că însângerata hartă a omorurilor de tot felul, de la noi, este plină de pete albe. Adică de crime cu autori necunoscuţi. Sute la număr în ultimii 15 ani. Tot atâţia criminali periculoşi, unii asasini în serie, în libertate. Scoţând la lumină aceste cazuri uitate, poate cu ajutorul cititorilor noştri să (re)descoperim încă o dimensiune a bunului-simţ: cea împotriva crimei! Pătrundem azi în culisele uneia dintre cele mai tulburătoare crime care a avut loc în ultimii 20 de ani în Bucureşti. O casă a ororilor! Un adevărat măcel! Asta au găsit criminaliştii bucureşteni, în vara lui ’97, într-un apartament de patru camere de la parterul unui bloc din strada Miniş. De atunci şi până azi, ei tot strâng şi strâng dovezi într-o vânătoare oarbă: a unui monstru încă fără chip.

„Tăcerea mieilor”…

„Fratele mai mare ne-a chemat. Era pe 19 iunie 1997, cândva seara, îmi aduc aminte foarte bine. În încăpere, imagini de coşmar. Urme de răvăşire, apa curgea la toate robinetele, sodă caustică prin toată casa. Trei cadavre, în camere diferite. Toate făcute ferfeniţă cu satârul, dar şi cu un obiect înţepător, probabil cuţit. Toate tumefiate şi pline de viermi. Din cauza căldurii!” Cu aceste flash-uri de thriller american, procurorul Liviu Sutiman reface filmul triplului asasinat din strada Miniş. Am stat de vorbă şi cu experimentatul comisar-şef de la Omoruri, Niculae Mitrea. Am văzut şi fotografiile judiciare din dosar. Şocante. Într-una din camere, o femeie: tocată mărunt cu un… satâr. Urme adânci, date cu ură. Capul femeii arăta ca o… varză tocată. Căzută pe pat, într-un colţ, cu picioarele flexate atingând podeaua, cu rochia ridicată. Avea chiloţi pe ea. În schimb, între picioarele femeii era o sticlă… goală. Îndreptată cu gâtul spre… sex. Lângă mâna dreaptă, un ou. În dreptul cotului. Bizar, foarte bizar. Ca o semnătură suprarealistă a… crimei.

…în casa ororilor

 

În alte două camere, alte două cadavre de bărbaţi. Şi acestea aveau capetele zdrobite de satâr, dar şi cu lovituri înţepate de… cuţit. Măcelarul care i-a căsăpit cu atâta sadism a presărat peste tot (pe paturi, pe covoare) sodă caustică, pentru a nu fi depistat de câinii poliţişti. Toţi au fost omorâţi în somn. „Omul (n.r. – Nicu Vasiliu) ne-a zis: «Ăsta e frate-meu, Dorin, asta e maică-mea. Pe ăsta, pe-al treilea, (n.r. – presupus a fi Petrică) nu-l cunosc»”, îşi aminteşte procurorul că i-ar fi spus fratele mai mare, care i-a chemat. Pe feţele victimelor era fie o bucată de plapumă, fie o pernă. Semn că până când şi criminalul s-a cutremurat de fapta lui.

Saga însângerată a familiei Vasiliu

Incredibila dramă a familiei Vasiliu începe în noaptea de 15-16 iunie 1997, când cei patru fraţi Vasiliu (trei băieţi şi o fată), împreună cu mai mulţi prieteni şi vecini, s-au reunit la mama lor pentru a sărbători ziua lui Dorin şi pentru a discuta vânzarea casei (o ofertă extrem de tentantă – 108 milioane de lei). La împărţirea ”pe hârtie” a banilor pe care încă nu-i luaseră, au ieşit şi ceva scântei între fraţi (Nicu şi Petrică, mai ales), dar cam asta a fost totul. În jurul orei 23.00, musafirii au plecat ca să prindă metroul. În casă au rămas mama şi doi dintre copii: Dorin şi Petrică. Ultimul a ieşit ca să mai cumpere ceva de băut. A urmat noaptea de coşmar. Şi „tăcerea mieilor”.

Petrică, oaia neagră….

…este descris de procurorul Sutiman ca un boschetar atipic. Cu ochelari fumurii şi geantă diplomat. I se spunea Chioru’. Titi Chioru’. Făcuse puşcărie pentru o amărâtă de amendă. Dar rămăsese cu multe cunoştinţe în domeniu. Inclusiv anturajul. Atunci când fratele său, Nicu, nu l-a recunoscut, anchetatorii l-au dat în urmărire generală. La scurt timp, l-au identificat după amprente. Ciudat a fost că fratele rămas în viaţă a spus că l-ar fi văzut pe Petrică a doua zi. Ceea ce, coroborând şi cu alte indicii, i-a făcut pe anchetatori să-l suspecteze şi pe acest frate. Şi chiar să fie la un pas să-l reţină. Numai că omul avea un profil echilibrat şi o familie închegată. Până la urmă, tot dinspre Petrică cel nefericit (mortul adică) s-a mers spre asasin/asasini…

…şi lupul cel rău

Criminaliştii au realizat un cerc mai larg de suspecţi: de la cei din anturajul familiei la boschetari, foşti puşcăriaşi, cărora Petrică le povestise că au vândut casa. Cert este că omul care a făcut această faptă era un cunoscut al familiei (a fost primit în casă), şi chiar un apropiat, întrucât s-a înspăimântat şi, poate având o undă de regret, le-a acoperit faţa. Anchetatorii caută şi acum un individ care ar fi locuit şi copilărit cu familia Vasiliu în Intrarea Vânători (sectorul 5). Este posibil ca el să fie identificat oricând. Aşa cum este foarte posibil ca el să nu mai fie niciodată prins. 33 de luni până… în iunie 2012, când AN-ul „Triplul asasinat din strada Miniş” se va prescrie. „Îl putem găsi sau nu-l putem găsi niciodată pe criminal. Pentru simplul fapt că, poate, şi el s-a dus, între timp, dintre cei vii” Comisar-şef Niculae Mitrea

Procurori, poliţişti, legişti

Procuror titular: Liviu Sutiman – în prezent, la PÎCCJ

Poliţiştii de caz: mr Lucian Guran, cpt. Niculae Mitrea şi mulţi alţii

Şefi echipă Omoruri: Marin Dincă, Lucian Guran, Dan Antonescu, Radu Gavriş

Medici legişti: C. Dragoteanu, C. Rizescu, Salem Abdul

Actual procuror de caz: Sebi Şerbănoiu

Actualul şef al criminaliştilor pe Capitală: Remus Budăi

 

(Christian Levant, Ziarul RING, 9 octombrie 2009)

http://www.ziarulring.ro/stiri/8181/triplu-asasinat-in-casa-ororilor-din-strada-minis

Anunțuri